| + pentru mine | Cristina Sirion [20.Feb.11 23:47] |
| un poem de stea. fetita cu balonul poate pare ca da o nota patetica, la o privire atenta e o imagine care-i acolo, afara, exact asa cum e. imi pare o dovada de curaj sa lasam toatele notele realitatii sa treaca prin poezie, pana la urma important e dozajul pe care-l da tot contextul, prelucrarea interioara. nici contorsionistele nu mi-ar fi placut daca n-ar fi fost " încolăcite de șerpii cu care își fac numărul zilnic". sfarsitul e excelent si, la a doua, a treia citire, poezia asta ramane in tine. am oscilat intre a trece mai departe si impulsul de a o semnala. asta e, am semnalat-o fiindca mi-ar parea rau sa nu fie citita de cat mai multa lume. indiferent de pareri. | |
| = . | nica mădălina [20.Feb.11 23:58] |
| am vrut sa las semn mai mare ca asta, dar mi am dat seama de o incoerenta. sta la bloc sau la casa? da, esti tu blocul, inteleg, dar deruteaza, scindeaza textul. un text care altfel, inca pigulit un pic, foloseste mai bine imaginile supra, in sensul ca le introduce in reteaua unui film. scurt, dar are spune ceva, nu doar etalari de jonglat cu imaginile cum mai faci tu prin texte. acesta spune despre asteptare, tandrete, disperare, ratare si acceptare. are si un licar de nadejde. as revedea, deci, opozitia bloc casa, la avizier as renunta samd. dar ma doare ana cu care tastez, la propriu. poate voi reveni. cu scuze ca inchei brusc. | |
| = madalina | Cristina Sirion [21.Feb.11 00:54] |
| sunt si case din astea, cu lift, coridoare, avizier si gradini. de obicei nu sunt single-family houses. nu stiu daca stefan a avut asa ceva in gand, dar cred ca overall e ok. zic asta ca sa nu-l convingi sa schimbe ceva (glumesc, desigur). | |
| = . | nica mădălina [21.Feb.11 01:03] |
| cristina, de acord. eu am crezut ca miza e pe masculin feminin, bloc casa, intrepatrunderea lor si ca se poate formula mai limpede, mai ales in partea de inceput a textului. mi am odihnit un pic mana si mai spun ca de la stofa 5 incolo e inchegat si decis, are planuri fara sa se rataceasca printre ele. din strofa 4 sunt ceva versuri de pastrat.. finalul e frumos, renunta la aratatul de muschi auctoriali si descopera personajul ax, care da rost. | |
| = raspuns | ștefan ciobanu [21.Feb.11 01:03] |
| cristina, multumesc de oprire si semn. sa stii, chiar daca si mie imi e frica de serpi, totusi nu pot sa le context prezenta. :) madalina, e vorba de spatii diferite. e vorba de alte miscari. e vorba de surprinderi a unor actiuni diferite. de aceea diferenta. e chiar voita. o sa treaca durerea, sunt sigur. cristina !2! nu o sa schimb. :) seara buna | |
| = Pentru Aliona! SEMN | Nicolae Popa [21.Feb.11 20:16] |
| Pssss! "aliona nu știe nimic din toate astea iese în grădină taie soarele cu un fierăstrău se plimbă pe câmpii dincolo de cearceafurile puse la uscat adoarme adesea în hamac tot mai aproape de mare" Exscpționale versuri, cu me zice pe la Chisinau: "la avizier nicio lacrimă" | |
| = semn | Ioan Barb [21.Feb.11 22:17] |
| Este aici un poem bun."țin în mână două bilete/la loja tranvaiului din oraș", și mă opreac doar asupra acestor versuri, dar sunt și altele remarcabile. Dar las un semn de trecere. Poate mai revin. ioan | |
| = . | George Pașa [21.Feb.11 23:01] |
| Poezia ta, de multe ori, mi se pare spontană, fapt ce poate fi un lucru bun, fiindcă imaginația poate da naștere la cele mai insolite imagini, deși există și riscul forțării unor limite sau chiar al incoerenței verbale. Aici există și camuflarea bună a stărilor, impresia unui delir controlat, onirism poetic de calitate,â și o îmbinare fericită între planuri. Fiindcă mi se pare că există aici un eu detașat, cel care surprinde realul și îl transfigurează pe "măsura" poetică a "delirului", și un eu implicat, acela care devine erou al textului. Cred că puteam spune mai clar ceea ce am "văzut", dar sper să fi fost înțeles. Nu sunt un admirator al textelor lui Ștefan Ciobanu, dar citesc aproape tot ce postează aici, convins fiind că poezia are multiple fațete, desigur, atunci când este poezie. | |