| = "cutia de rezonanță" | Elia David [20.Feb.11 09:53] |
| cu "desțărmurirea" vine fericirea... "nu știam de ce țărmurile se surpă. acum am aflat. ca locul să se deschidă și mai mult. între apă și uscat să nu mai existe atâta separație." mi-a placut tot ce am citit, dar m-am oprit aici, de unde se poate pleca mereu mai departe... | |
| = din lumina cea adevarata | Ioan-Mircea Popovici [20.Feb.11 11:59] |
| "suntem precum cutia de rezonanță a unui univers în care cineva dă sens fiecărui gest, fiecărui gând, fiecărei respirații..." acum pot sa zic din cantarea impartasirii: "Am vazut lumina cea adevarata, Am primit Duhul cel ceresc, Am aflat credinta cea adevarata Nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne Ca aceasta ne-a mantuit pre noi. " | |
| = "duminica semnelor istmice" | George Pașa [20.Feb.11 12:15] |
| Acea tendință spre armonizare, fie și a contrariilor (simțire/ voință, apă/ uscat, gând/ trăire etc.) e posibil să țină de ceva care vine și din afara noastră, - dar nu dinafara drumului, - și din interior, sau din acea rezonanță cu sufletul universal. Îți mulțumesc pentru acea trimitere la Corinteni. Cu ceva timp în urmă, am scris despre trup ca templu al sufletului. În mod subconștient, cred că am fost influențat de aceste cuvinte pe care mi le-ai citat. Nu am exersat memorarea prea multor pasaje biblice, dar în mod sigur ele au devenit, în timp, repere existențiale. Fiindcă n-am putea fi nimic înafara acestora, doar frunze duse anapoda de vântul pustiei. Și așa viața noastră este marea necunoscută, pe care numai o situare mistică o poate rezolva. Putem numai crede, convinși că numerele ne pot trăda, în ciuda exactității lor. Și totuși, sunt convins că toate, inclusiv știința numerelor, pe care tu o stăpânești așa bine, vin tot de la Dumnezeu. Înțeleg, de aceea, și dorința aceasta de "desțărmurire". Și multe s-ar mai putea spune, dar ne paște, la orice pas, demonul rătăcirii, dacă nu credem necondiționat. Cât despre "scrisoarea" aceea, totul s-a spus într-un cadru personal, deși ar putea avea atingere și cu alții. Mai ales că mărturisirea ta are și această menire. Așadar, să așteptăm apele să se limpezească, să nu forțăm mâna sorții, fiindcă voința noastră ne poate abate de la Cale, nefiind totuna cu voința divină. | |
| = vei ajunge să știi ce și cum | Ioan-Mircea Popovici [20.Feb.11 15:24] |
| "cuvintele trag de mine nu stau acum de ele că-i vorba de-un balans între acel ego și acel tu mereu între ele" între cele din urmă și cele dintâi cine poate ști dinainte rătăcirile cărările vămile fiului risipitor cele istmice-s precum urechile acului iar cele din urmă precum esențiala boabă de muștar vei ajunge să știi ce și cum doar când vei vedea-n inelele copacului tău ceva despre a carei interpretare vei spune interpretând “Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; și aduceți vițelul cel îngrășat și-l junghiați și, mâncând, să ne veselim.” | |