| + . | nica mădălina [18.Feb.11 17:52] |
| nu mă pricep la taiga. poate nici la lumină. dar ce pot spune e că foto m-a cucerit. într-atât încât nu mai importă dacă e sau nu prelucrată, căci are un firesc al mușcăturii la care tânjim. și dacă nu ne reușește mușcatul din lună, măcar pădurii îi. și culoarea asta de soare în asfințit și simplitatea imaginii omului, la distanță, așteptând, lângă cuib, cu nostalgia omului și, culmea, nu a naturii. mesajul nu e, iată, unul simplu. adică asocierile și adâncirile pe care le permite mă fac să spun că nu e liniar, cum poate părea. argumente sau nu, cert e că toate astea le înaintez pt. | |
| = mulțumesc Mădălina | Cristina Rusu [18.Feb.11 19:02] |
| ești foarte drăguță și mă bucur mult că ți-a plăcut, de fapt m-am gîndit că o să îți placă, dar nu într-atît. am citit despre tipa care a făcut fotografia, mi-a plăcut de ea, și am ales cîteva fotografii din portofoliul ei, impresionante. scrisul l-am colorat special în cenușiu, exact ca cenușa. această tanka este o poveste a unei fete care a înnebunit. iubitul ei era pompier și a murit ars în pădure, acea pădure pe care ei o iubeau atît de mult, și în care se plimbau adesea. fata umblă desculță la răsăritul soarelui, cînd soarele este minge de foc, și ascultă să vadă din ce parte bate vîntul ca să știe unde se va extinde focul mai tare. imaginea este atît de frumoasă și reflexia umbrelor copacilor este absolut superbă. am privit imaginea mai mult de o oră. am inchis-o și am deschis-o din nou. și tot așa. în timp ce o priveam mi-a trecut prin fața ochilor o fată care vine la mine la cabinet, ea se căsătorise fix de o lună și soțul ei a murit ars, avea puțin peste douăzeci de ani. nu am vrut să îi iau cazul pentru că acolo este o durere peste orice limită, dar...mi-am imaginat-o, am vizualizat-o palidă, aproape albă la față, înaltă și subțire, cum mergea atent pe lîngă zidul casei și asculta vîntul, înnebunită de durere, fără somn, fără liniște. mă bucur că ai fost aici în pagina mea și vreau ca pentru tine acel soare să rămînă așa frumos cum l-ai văzut tu, dar plin de viață cu drag, bia | |
| = . | nica mădălina [18.Feb.11 19:06] |
| iată deci nostalgia după om era și mai mult de atât. mulțumesc pentru detalii. | |
| = Anevoios urcușul... | Ion Rășinaru [18.Feb.11 19:26] |
| departe-n zare o singură lumină mă amăgește - anevoios urcușul pe treptele cernite | |
| = frumos poemul tău | Cristina Rusu [18.Feb.11 19:32] |
| știu că tu scrii frumos și mie îmi place cum așezi cuvintele. dragă prietene mă bucur să te găsesc printre rînduri. frumoasă acea lumină amăgitoare și ultimul vers este de milioane. e ca și cum există vindecare în cuvintele tale. și tare greu urcușul spre ieșirea la bucurie și speranță. mulțumesc de semn Ion. te mai aștept cu drag pe la mine bia | |
| = ... | Cristina Cirnicianu [19.Feb.11 08:00] |
| un poem restrâns la esența unei picături de apă căzută în liniștea unei nopți depline. fără artificii, făra prea multe cuvinte, dar atât de concentrat. textul și imaginea sunt într-un echilibru perferct. la o bună recitire, Cristina C | |
| = mulțumesc Cristina | Cristina Rusu [19.Feb.11 08:50] |
| tu ești cu poemul în japoneză, te știu de atunci. am vorbit atunci cu Marian despre textul tău. să mai scrii că e frumos, și chiar să te perfecționezi la limba japoneză și să scrii poeme frumoase, că noi le citim cu plăcere. mulțumesc de semnul lăsat aici. mult spor la îmbinat cuvinte, bia | |
| = Frumos | Gârda Petru Ioan [19.Feb.11 12:08] |
| îți voi asculta lângă focul nestis bătăile inimii – niciodată luna n-a fost mai aproape Felicitări! Încântă-ne cât poți de des! | |
| = Rescriu | Gârda Petru Ioan [19.Feb.11 12:13] |
| ți-am ascultat lângă focul nestis bătăile inimii – niciodată luna n-a fost mai aproape | |
| = Ioan al nostru | Cristina Rusu [19.Feb.11 12:22] |
| prieten bun și cu mînă bună la scris. trebuie să recunosc că ești întotdeauna printre favoriții mei la orice treabă avem, și asta pentru că ești concentrat și scrii bine. ți-am citit toate poemele și unele sînt foarte reușite. ai tu o treabă cu planurile și contrastul, să fie cît mai clare în poeme, și asta nu este rău deloc. îți cunosc poemele fără să știu că tu ai semnat pentru ele. și eu te felicit că ești mereu aproape de lirica niponă, și că îți ții prietenii aproape succes și să ne revedem cît mai des în 17 silabe cu drag, bia | |
| = semn | George Daryoung [19.Feb.11 15:04] |
| am vizionat, citit și simțit cu plăcere poemul tău. variantă sci-fi: privind în față codrul și izvoarele doar în poveste- pe cerul posomorât luna tot mai roșie | |
| = ești pus pe glume | Cristina Rusu [19.Feb.11 15:28] |
| George, azi ești pus pe glume. cred că ar fi ceva să ai casa lîngă pădure, să faci plimbări lungi la aer curat, și să te mai viziteze ursul sau lupul din cînd în cînd. glumesc. sigur ai nevoie de o vacanță, povestea cu pădurea să devină reală, și să te mai scuturi de grijile zilnice. să privești apusul sau răsăritul gîndindu-te la nimic. mulțumesc de poem și cuvinte bia | |