Comentariile membrilor:

=  Cu sau fara Dumnezeu este alegerea in sine	George Badea [11.Feb.11 06:57]
a fiecarei generatii care vine si trece lasand generatiei urmatoare mai putina credinta. Echilibrul(inca) acesta fragil intre a crede si a nu crede, intre religie si altceva decat credinta in zeitate. Spun zeitate si nu Dumnezeu pentru a include perspectiva dogmei crestine in religie. Omul inca se mai uita la cer ca si acum o mie de ani, dar cu alte ganduri. Ochii lui nu mai cauta divinul, desi sunt tot plini de speranta. Omul, cu sau fara zeitate, iubeste viata in continuare... cu tot ce are ea de oferit. Inca isi iubeste aproapele. Omul ce alege? Om sau divinitate? Alege sa isi poarte singur de grija? Pleaca pe calea lui sau ramane cu parintii? Are cei "sapte ani de acasa"... Adevarata intrebare este: Ce alege? cu sau fara Dumnezeu...
=  Părinte Vasile	Aurel Sibiceanu [11.Feb.11 10:04]
Nu aveți a vă teme, și cel ce se crede viețuitor în afara Lui Dumnezeu, tot în ograda Proniei trăiește, chiar cu Mântuirea asigurată; pentru asta trebuind a face doar un singur pas, fie și în ceasul al douăsprezecelea... Eu, ca un fir de nisip ce mă aflu, unul dintre miliardele de miliarde, și care mă nevoiesc a trece din nisipul Pustiei în nisipul Grădinii Ghethsimani, vin și spun că trei ar fi motivele pentru care mulți stau în calea și bătătura lui Nefârtate: 1. Predica - limbajul și logica ei stau, cel mai adesea, sub specia unei terminologii accesibilă doar inițiaților în dogmatică; 2. Camuflarea cu explicații sofistice, a vinovăției unor ierarhi ori slujitori de rând, nepreferânduse chilia recluziunii mântuitoare, îndepărtează pe cel ce se clatină. Se spune că astfel de greșitori sunt judecați de Cel de Sus... Mintea e prea șubredă ca să priceapă asta, dacă așa vor fi fiind lucrurile; 3. Mai toți preoții clamează un Dumnezeu punitiv, ne cheamă în frica de El... Eu am fost crescut în dragostea de Dumnezeu și asta m-a rușinat și mă rușinează mai mult decât frica de El. E și motivul pentru care, când greșesc, îmi văd repede păcatul și mă pot răscumpăra, simt că El mă iartă, că mă duce pe brațe când sunt cuprins de neputințele minții și trupului... Cu sănătate și bucurie, din dragostea Lui de noi...
=  Bucurie	Raul Dorin Vasile But [12.Feb.11 17:30]
Stimate Domnule Aurel, Mă simt onorat și Vă mulțumesc pentru că ați parcurs gândurile unui umil preot de țară, pe umerii căruia încă mai apasă povară deloc ușoară a datoriei de a sluji curat și deplin Celui Care a pus în noi suflare din Viața Lui, și Vă mărturisesc că de multe ori gândesc asemeni Dumneavoastră! Ați remarcat foarte bine carențele multor slujitori, care uită mult prea repede la ce s-au înhămat atunci când au răspuns chemării Lui Dumnezeu, aceea de a fi vestitori ai Lui înaintea oamenilor. Mă doare sufletul să știu că este cât se poate de adevărat că mulți îl folosim pe Dumnezeu drept bau-bau, însă tot atât de adevărat este că de multe ori, membri Bisericii, adică fiecare dintre noi, uităm cât este de important Dumnezeu pentru viața noastră, și ne complăcem în a crede că orice am face, El ne iartă. Iar când cineva îndrăznește să ne mai aducă aminte că Dumnezeu este și Drept, pe lângă faptul că este Bun, Înțelept, Înțelegător, Blând… Apoi, este cât se poate de adevărat, am spus-o și o voi spune mereu, că în preoție, ca și în orice altă slujire, nu se mai pune deloc accent pe vocație! Preoția vocațională va fi (dacă nu a fost deja) înlocuită cu preoția-meserie, sursă de câștig trupesc, nu sufletesc… Mulți folosim preoția pentru a ne vesti pe noi înșine, și nu pe Cel care este Creatorul tuturor, și apoi mulți facem din preoție un teatru ieftin, de doi bani, cu care credem că putem aprinde suflete… Nu judec pe nimeni, mai ales pentru că judecata este apanajul Judecătorului , însă mă văd de multe ori pe mine om, supus greșelilor, dar care am fost chemat și folosit de Dumnezeu la un lucru așa de măreț, și mă simt nevrednic… Dar pentru că El, Dumnezeu, așa a voit, să lucreze pentru oameni prin oameni, trebuie să înțelegem că acuratețea mesajului și sfințenia lui, ca de altfel și a Bisericii, nu este data de slujitori, ci de Izvorul Sfințeniei, care este Hristos! Cu atât mai mult sunt mai dator și suntem datori să oferim dragoste, pentru că am primit la rândul nostru Dragoste! Apoi, nu se poate să nu mă bucur să văd oameni de statura Dumneavoastră(chiar dacă nu Vă cunosc personal, cuvintele spun mult despre cel care le stăpânește) care pot schimba pe cei din jurul lor în bine! Este și aceasta o chemare a lui Dumnezeu, pe care nu o face oricui! Răspândiți Lumina, credeți în Lumina Hristos și învățați și pe alții să facă la fel, să rămânem în Viță, după cum ne îndeamnă Domnul nostru, ca să ne putem împărtăși din viața ei și să aducem rod! Pace și binecuvântare! Cu dragoste, Pr. Raul Vasile But
=  Apropos	Raul Dorin Vasile But [12.Feb.11 18:01]
Și încă ceva ce se cere a fi spus:de răscumpărat nu poate fi vorba în ceea ce ne privește, pentru că Răscumpărătorul Iisus Hristos a făcut-o cu scump Sângele Său vărsat pe Cruce! Poate doar să înțelegem greșeala și să schimbăm răul în bine! Mai întâi în noi, și apoi în ceilalți... Apoi, mi-e teamă că încet, încet, de teama responsabilității, până și noi preoții, vom fi tentați să tăcem! Și atunci, cine va chema omenirea la a-și recunoaște Creatorul, dacă până și conștiințele vor fi cuprinse de amorțire? Uităm însă că atunci când chemăm la Dumnezeu pe oameni, nu vestim un mesaj în nume propriu, ci în Numele Lui Dumnezeu, noi neluptând împotriva oamenilor, a trupului și a cărnii, cum spune Marele Pavel, ci împotriva duhurilor răutății care sunt pe cale să pună stăpânire pe lume mai mult decât în trecut... Dacă voi veți tăcea, zice Cuvântul, pietrele vor striga!... Cât de minunat este să fii cu Dumnezeu și să nu mai trăiești tu, ci Hristos să trăiască în tine!... Pace și putere în mânuirea cuvintelor! Același
=  O credinta tot are omul	Bogdan Dincescu [15.Feb.11 21:24]
O mica corectie: este absolut imposibil ca omul sa nu creada in nimic. In ceva tot crede el. Poate crede ca vor veni niste extraterestri si vor rezolva problemele omenirii. Sau poate crede ceea ce i-a sugerat de la inceput Satan lui Adam: "Vei fi ca Dumnezeu". Adica, daca Dumnezeu nu exista inseamna ca postul de Dumnezeu este vacant, iar omul va putea ajunge sa faca orice. Crede ca va putea ajunge sa calatoreasca printre stele si sa traiasca pe alte planete (asta de si din 1972 nu a mai fost nici un om pe luna si desi o nava spatiala trimisa de pe pamant ajunge sa depaseasca orbita planetei Pluton intr-un timp de ordinul a vreo 10 ani). Deci, ceva tot crede omul, chiar daca ceea ce crede el este o imensa prostie in comparatie cu ceea ce spune Biblia. Dar omul prefera sa creada o prostie pt ca acea prostie nu-i spune ca este pacatos si pierdut si are nevoie de Mantuitorul.
=  ???	Dorian Duma [16.Feb.11 06:21]
Dumnezeu pentru mine este un surogat. Religia este un surogat. Cand am devenit constienti ca murim ne-am agatat de viata de dupa moarte. Suntem singurele fiinte constiente de moarte. Oile, caprele, habar nu au ca vor muri. De aceea nici nu se roaga unor divinitati. Si nici religie nu au. Ne amagim cu aceasta viata vesnica de apoi in loc sa traim acum, cat mai intens, cat mai uman. Niciodata religia nu a insemnat progres. Nici stiintific, nici social. Nu sunt impotriva ei, nu are decat sa existe ca alternativa pentru cei care nu vad altceva, altcumva, cei care au nevoie sa creada intr-o alta viata mai buna. Dar nici nu admit ca cineva sa-mi spuna ratacit sau ignorant, ori usuratic doar pentru ca nu impart aceleasi idei, ganduri, simtiri. Intreaga istorie a omenirii e o istorie a razboiului si a crimei atatate de religii. Conduse de ele si intretinute. credeam ca aceswta e un atelier literar si nicidecum unul de propaganda religioasa. exista site-ri specializate pentru asa ceva. Pe unde or fi editorii?
=  Răspuns domnului Duma	Raul Dorin Vasile But [16.Feb.11 11:04]
Dragă domnule Duma, am citit postarea dumitale și dacă ar fi să înțelegem libertatea de exprimare drept o calitate a celor care mânuiesc cuvintele, cum îmi place mie să spun, atunci nu ne-am speria frustrați că se face propagandă religioasă printr-un text care poate releva felul de-a gândi sau de-a vedea viața a cuiva. La fel se întâmplă când scrii poeme sau orice altă formă de text, în care ce ar fi dacă am pune ban pe cuvântul Dumnezeu, divin, sfânt, cer, înger, aripi, veșnicie, pace etc. și lista poate continua! Cât privește strigătul disperat al domniei tale: ”pe unde or fi editorii?” mi se pare pornire plină de răutate, nejustificată împotriva gândirii libere a cuiva, care la fel ca dumneata, care clamezi dreptul de a gândi liber, are același drept! Sfatul meu: nu citi ce nu-ți place și lasă pe alții să-și bucure sufletele și să le hrănească cu Adevărata Mâncare- Cuvântul despre Dumnezeu, care ne arată cine suntem cu adevărat. Altfel, nu mai comentez părerea dumitale, dorind să califice alții intervenția deloc pertinentă la textul meu! Pr. But
=  "Dezlegați-l și lăsați-l să meargă"	Aurel Sibiceanu [16.Feb.11 15:22]
În urmă cu 24 de ani vorbeam într-o adunare publică, despre Eminescu, despre dimensiunea creștină a poeziei lui, despre desele ingratitudini ale posterității sale. Unul dintre colegii mei de scris a simțit nevoia imperioasă de a informa organele de Securitate și chiar să le sugereze cum să fiu tratat. Mai jos redau încheierea informării. În pagina mea găsiți tărășenia toată. Bietul meu coleg,la rândul lui, nu a fost decât o victimă a sistemului și era încredințat că își poate "albi" situația socială printr-o nemernicie. "Avînd în vedere toate aceste acte de gravă indisciplină, sugerez organelor de securitate că se impun luate de urgență măsuri drastice." Văzând superficialitatea cu care doi comentatori ai acestui text tratează și expediază tema Divinității, precum și mirarea unuia vis-a-vis de vigilența editorilor, nu pot să vă ascund că mai multe ceasuri am avut senzația că sunt tot în ziua de 15 ianuarie 1987. Cu greu am reintrat în prezent și mi-am adus aminte că după Învierea lui Lazăr, Mântuitorul a spus:" Dezlegați-l și lăsați-l să meargă". Ce va să spună asta poate înțelege tot omul iubitor de aproapele...
=  revin	igor cladov [16.Feb.11 17:58]
Domnule But, Te rog să nu vezi în acest comentariu un atac la perosană. E doar un punct de vedere. Și de vreme ce postezi aici orice user de pe acest site are dreptul să-ți aducă ceva feedback - fie că-ți place sau nu. În primul rând ai încadrat acest text la categoria eseu cu prea multă lejeritate. Nu găsesc aici nici elevație, nici referințe culturale cât mai ample, nici o informație bine argumentată care să mă determine să spun wow! La nivel de structură, redactare și acuratețe a ideilor... lasă foarte mult de dorit. O mână de panseuri clișeistice, dogmatice care nu reușesc (oricât s-ar chinui) să imite măcar umbra palidă a unui eseu. Dacă textulețul ăsta poate fi declamat (cu mult succes la audiență) la finalul slujbei duminicale, într-un cătun izolat, alcătuit din oameni foarte în vârstă care nu au avut niciodată contact cu știința, nu putem spune același lucru despre publicarea sa pe ceea ce se dorește a fi un atelier de literatură. Și acum, să ne oprim puțin și asupra subiectului pe care l-ai abordat mai sus „cu sau fără Dumnezeu?” În opinia mea (subiectivă și posibil eronată) categoric fără dumnezeu. Îmi permit să afirm cu tărie : fără zei și în genere, fără instanțe supreme percepute de om ca divinități. Acceptarea și supunerea oarbă în fața unui zeu (indiferent de religia care „promovează”acest zeu) denotă o monstruoasă obtuzitate și un caracter îngrozitor de slab. Cum spuneam la începutul acestui comentariu, este doar punctul meu de vedere. Am dreptul să-l exprim public însă nu doresc sub niciun chip să-l bag pe gât altora. Respect adeziunea altor oameni la anumite sisteme religioase, oricare ar fi acestea. Chiar dacă eu simt nevoia să o dezaprob, e opțiunea lor, credința lor. Nu voi face referire la alte religii ci mă voi limita strict la creștinism, religia care predomină pe plaiul mioritic. Fundamentată pe ce anume? Pe „adevărurile” livrate de-a gata în biblie. Carte „sfântă” care a fost scrisă și rescrisă de biserică în funcție de interesele acesteia. Nu există dovezi concrete care să ateste evenimentele descrise în biblie. Niciun om sănătos la cap nu va înghiți pelteaua asezonată cu amenințări bolnave servită pe tavă de creștinism (măcar în privința descrierii iadului au dat clericii dovadă de imaginație) :) Vorbești stimate domn, cu mult patetism, despre „mugurii curați ai generației de mâine”. Despre „distrugerea” spirituală a generațiilor viitoare prin necredință. Eu aș spune că se încearcă imbecilizarea acestor „muguri curați” tocmai prin predarea religiei în școli. În era atâtor descoperiri științifice, când fizica cuantică și cercetările atâtor savanți care și-au dedicat întreaga viață pentru a înțelege acest univers, vin și întăresc o numită teorie (posibil să nu fie cea corectă - adevărul suprem - însă deocamdată este cea mai plauzibilă teorie, cea mai de bun simț prezentată până acum) și anume, teoria potrivit căreia acest univers s-a creat singur, că nu a fost și nu este nevoie de un creator, un moșulică bărbos care să-și arunce „robii” în iad sau în rai într-un mod absolut arbitrar – într-o astfel de eră, dumneata consideri că biserica mai poate fi credibilă cu poveștile sale gen moș crăciun? În loc să educe copiii într-un spirit al gândirii libere, creatoare, o gândire capabilă să deschidă mereu orizonturi noi, în loc să-i învețe să pună totul sub lupă, să cerceteze și să analizeze la sânge orice informație care li se prezintă drept adevăr de nestrămutat, ce face în schimb, această mult venerată biserică? Predică „teama de dumnezeu”, pentru că omul este „robul” lui dumnezeu și dacă nu împlinește exact voia acestui dumnezeu va arde în focurile iadului. Unde e Dragostea în toate astea? Din start se pornește cu un șantaj psihologic de cea mai joasă speță. Este ca și cum ai dresa un animal sălbatic folosind bătaia. Te va asculta poate din frică însă va pândi momentul să te sfâșie. Și iar întreb: unde e dragostea în toată această cămătărie? Să presupunem că ar exista o formă de inteligență care a stat la baza tuturor lucrurilor. De ce aș avea eu nevoie de un intermediar gen religie biserică etc pentru a stabili o legătură cu această inteligență?? De ce atâtea ritualuri stupide pentru a intra în grațiile acestei divinități? Dacă există dumnezeu atunci mă conține și îl conțin. Fiecare om își este propriul său dumnezeu. Nu avem nevoie de o altă ființă umană (mă refer aici la clerici) ca să-i vorbim acestui dumnezeu. Posibil ca la începuturile sale creștinismul să fi fost curat, frumos. O paradigmă salvatoare pentru oamenii care trăiau acum două mii de ani. Însă de-a lungul timpului chiar „slujitorii domnului” au fost cei care au pervertit în ultimul hal această religie. Și nu mai „ține” părinte, nu mai ține. Nu mai este de actualitate. Religia mai poate oferi consolare doar acelor indivizi gregari care simt nevoia unui astfel de refugiu călduț. A fost creată pentru a stăpâni turma și va sfârși călcată în picioare de turmă. Instituția bisericii este retrogradă și ipocrită. Mulți slujitori ai bisericii sunt mercantili și filistini până în vârfurile unghiilor. (îmi amintesc un preot care juca la ruletă cot la cot cu mine, înjura ca un birjar și a doua zi la slujbă predica „nu iubiți banul că este ochiul dracului” :) Poate or fi existând și preoți care posedă verticalitate...însă mi-e din ce în ce mai greu să cred asta. Cum spuneam și în comentariul de la offtopic, toate religiile sunt găunoase, nocive și absolut inutile. Pentru că presupun de regulă, existența unei zeități de carton a cărei bunăvoință trebuie câștigată prin tot soiul de ofrande și rugăciuni plătite, prin tot soiul de canoane care au drept scop înăbușirea instinctelor naturale, absolut normale. În creștinism, oamenii care nu se botează nu sunt oameni, ei trăiesc în afara „luminii”, sexul care nu urmărește strict reproducerea e un păcat, o altă orientare sexuală? vai! conduce fix spre cazanul cu smoală, munca în zilele de sărbătoare înseamnă păcat (și avem tată de-a sfinți...să tot benchetuim zilnic) dacă nu te spovedești și dacă nu te împărtășești trăiești în păcat, dacă nu ți se fac nu știu câte slujbe după ce mori nu ai nicio șansă să pupi iarba aia verde și alte asemenea aberații inventate de biserică etc etc. Plus că Dorian are perfectă dreptate. Dacă e să consultăm istoria, religiile au stat la baza multor conflicte sângeroase. Să mai pomenim oare de inchiziție...? Și veșnica lamentație a fețelor bisericești „tânăra generație este în ghearele diavolului și alunecă tot mai mult pe calea întunericului” Pff. Cum să-i spun eu părinte, copilului meu (dacă voi avea chef să fac unul) că dumnezeu a luat o mână de țărână, a suflat peste și a plămădit astfel prima pereche de oameni? Apoi Eva cu Adam = love și așa au apărut primii lor copii care s-au împreunat între ei rezultând astfel această omenire? ( care apropo, trebuie să fie degenerată de vreme ce a apărut dintr-un incest ) :) Oare nu mai bine îi las acestui copil libertatea de a stabili singur la momentul potrivit – în cazul în care simte nevoia să creadă în existența unui dumnezeu – cine să fie acest dumnezeu? Poate nu va fi un dumnezeu creștin, poate va fi unul musulman. Sau evreu. Sau budist. Poate va fi oricare dintre zeii considerați păgâni. De ce să-i spăl creierul de mic? De ce să-l handicapez în felul ăsta? Poate va decide să fie ateu. Să spunem că eu aș fi creștin fervent. Am oare dreptul să-i impun credința mea? Să-l reneg și să-l dezmoștenesc doar pentru că a ales o altă potecă? Aș vrea să nu mă înțelegi greșit. Nu sunt un extremist. Chiar dacă nu sunt adeptul niciunei religii, le tolerez pe toate. Presupun că sunt un „rău” necesar. Credincioși sau necredincioși, ar fi foarte frumos dacă am putea conviețui într-un mod cât mai armonios. Accept faptul că există posibilitatea ca aceste convingeri ale mele să fie eronate. Accept faptul că nu există un singur adevăr suprem, ci mai mult ca sigur, o infinitate de adevăruri. Sau, mai corect spus, există un adevăr pentru fiecare om în parte. Însă adevărul tău nu va funcționa pentru mine și adevărul meu nu va funcționa pentru tine. Just? :) Sunt foarte multe de spus referitor la tema abordată de dumneata. Deja m-am lungit prea mult. Dar m-am gândit să vin cu un comentariu „aplicat” de vreme ce redactorii mi-au băgat la off prima vizită. :) Pe final nu pot să spun decât următorul lucru: Poți simți Dragostea, Lumina Și Adevărul chiar dacă te afli în afara unui perimetru religios. Și faptul că ești un paria pentru biserică nu înseamnă că ești un „ușuratic”. Aș spune părinte, că lipești etichete cu prea mare ușurință pentru cineva care este în slujba iubirii de hristos și de aproape. Salutări. Ps: Domnule Sibiceanu, cu toată stima, cred că autorul acestui "eseu" este cel care a tratat cu "superficialitate" tema divinității.
=  err	igor cladov [16.Feb.11 17:59]
mai sunt typo. scuzele mele.
=  Dumnezeu există! Cu Dumnezeu alături învățăm să fim oameni!	Raul Dorin Vasile But [16.Feb.11 21:32]
Stimate domnule, îmi cer iertare cititorilor și editorilor pentru polemicile acestea, pe care le clamați ca fiind împotriva ideologiilor religioase care sunt nu știu cum...De asemenea, îmi pare rău să văd răutatea și lipsa de bun simț(cam repede ne aruncăm la tutuit, stimate domn, mai înainte de a avea permisiunea cuiva! Nu trebuie să fii credincios ca să știi de respect!Sau dacă-L scoatem pe Dumnezeu din viață scoatem și respectul? O dovadă în plus pentru domnul Duma să vadă că sentimentul religios nu este retrograd!)si asta nu e atac la persoană ci o părere la părea dumitale! Ați spus că am încadrat acest text prea ușor la secțiunea eseu și că este slab întocmit! Unde am făcut afirmația că este un text foarte bun, fără cusur și că intelectualii de teapa dumitale vor fi mulțumiți de calitatea celor spuse? Uiți că suntem pe un site-atelier de creație, în care fiecare are dreptul să împărtășească trăirile lui celorlalți, iar cei care nu sunt de accord cu ele, nu au nici o obligație în a le parcurge. Sau situl acesta a devenit unul de polemici? De fapt așa se vede frustrarea dumitale și a celor ce gândesc la fel în fața lucrurilor pe care nu aveți cum să le înțelegeți, pentru că sunteți prea culți pentru ele…Îmi cer iertare! Arunci cu afirmații puerile despre Dumnezeu, care arbitrar ar arunca pe unii în rai iar pe alții în iad! Arbitrar este să nu cunoști bine un subiect și să pozezi drept atotcunoscător! Dacă ai fi citit puțin despre Credința Creștină(este o condiție pentru a putea vorbi despre un subiect, ca să nu vorbești după ureche!)ai fi observant încă de la Creație, care nu a apărut din nimic și fără intervenția cuiva(eventual încearcă să spui casei să se facă singură. Asta chiar ar fi o descoperire super tare!) că Dumnezeu este Bunătate și Dragoste deplină, care nu vrea răul nimănui(pentru exemplificare, puteai citi Cuvântul Scripturii!) El, ca Judecător îți dă libertatea de-a allege binele sau răul, și tot pe El îl invinuim că Drept fiind, pedepsește pe cei care greșesc? O fi că un părinte este înapoiat, rău și incult dacă, din dorința de a-și învăța pruncul, pedepsește cu dragoste părintească, de altfel, pe pruncul care a greșit? ”Cum să-i spun eu părinte, copilului meu (dacă voi avea chef să fac unul) că dumnezeu a luat o mână de țărână, a suflat peste și a plămădit astfel prima pereche de oameni?” Tot așa, domnul meu, cum îi vei explica sub ce formă există, ce îl tine în viață, ce îi tine în viață ființa și de ce, la un moment dat, viața nu mai e? Apoi, la înșiruirea de cuvinte acuzatoare la adresa Bisericii ce pot a răspund altceva decât că iar ai intrat pe un teren despre care habar nu ai! Din nou îmi cer iertare, dar se vede de la o poștă asta, și nu cred că pot fi învinuit că remarc! Biserica e de vină, preoții sunt de vină etc. Cred că dacă nu era Biserica, nu apărea arta, cultura(primii pictori, sculptori, poeți și scriitori au apărut în Biserică! Ca să nu mai vorbim de prima carte în limba română, care a fost abecedarul multor români, din care ai apărut dumneata, dintr-o data, cel mai deștept!) Biserica nu a pornit războaie, ci oameni ca dumneata, cărora nu le plăcea să asculte de nimeni și de nimic, au implicat Biserica în lupte omenești! Și de oameni ca dumneata istoria nu duce lipsă! Vezi, cam asta se poate naște din polemici pe care le naști din dorința de a arăta altora credința personală! De aceea, domnii editori ți-au clasat postarea la offtopic, pentru că nu avea nici o legătură cu forma textului, ci cu conținutul! Ești dumneata în măsură să-mi impui în ce fel să gândesc? Ce ai fi putut face era să intervii pertinent la greșeli de ortografie, la așezare în pagină, la stil et. Nu la conținut! În rest, apropierea de domni puși pe harță și mai multe comentarii pe textele altora decât cu postări proprii, gen Duma, mă face să mă rog Acelui Dumnezeu învechit de care vorbești flegmatic, Dumnezeu care te tine în viață că vrei sau nu vrei să crezi, să te ajute să-ți înțelegi viața, rostul tău pe pământ, finalitatea mandatului de aici etc. , dar și să poți accepta textulețe ca acesta drept dovezi ale libertății de exprimare ale fiecărui om, chiar dacă mai puțin ”intelligent” decât dumneata! La final aș fi vrut să vă spun Dumnezeu să vă ajute, dar pentru că dumneavoastră nu credeți în nimic, vă zic nimicul să vă ajute! Am greșit? Numai bine. Pr. Raul Vasile But
=  Dumnezeu există! El este Dragostea din noi!	Raul Dorin Vasile But [17.Feb.11 06:32]
Stimate Domnule Sibiceanu, vă mulțumesc pentru gândurile bune și liniștoare, în același timp, legate de dorința mărturisirii lui Dumnezeu în fața oamenilor... Vor mai fi printre ei și cei care se lasă cuprinși de ”pace”(a se citi răutate, ură) doar când aud cuvântul atât de drag nouă, respectiv Dumnezeu! Am vrut să văd, prin intermediul textului meu slăbuț, ce atitudini și sentimente naște citire lui în sufletele unora. A fost un test care văd că naște discuții...păcat că nu din cel mai curate! da, Dumnezeu există, dar nu-L poate simți decât omul care mai are suflet... Dumnezeu, Izvorul Înțelepciunii, să ne ajute! Cu stimă, Pr. Raul Vasile But
=  &	igor cladov [17.Feb.11 00:24]
Stimate domn :) Credeți că dacă utilizez „tu” în dialogul cu dvs înseamnă că vă respect mai puțin? Suntem în mediul virtual unde se renunță de regulă la adresari prea formale. Nu am intenționat să fiu nepoliticos. Vă prezint așadar scuze pentru insolența de care am dat dovadă. Dar pentru că dvs vă simțiți ofensat de această „tutuire” voi fi cât se poate de apretat în limbaj :) 1 – Nu sunt „intelectual”. Am oroare de ceea ce reprezintă abțibildul ăsta. Și în genere, ador să ironizez această titulatură considerată de mulți un soi de insignă bună de pus la rever. Sunt un om simplu căruia îi place să citească uneori. Atât și nimic mai mult. 2 - îmi mențin în continuare părerea potrivit căreia ați încadrat acest text cu prea mare lejeritate la categoria eseu. Puteați foarte bine să încadrați la „personale – gânduri”. Nu vreau să fac aici un expozeu despre tehnica eseului. Am convingerea că știți și dvs foarte bine ce ar trebui să presupună un eseu, indiferent de tema aleasă. Suntem într-adevăr pe un site de creație literară care presupune pe lângă „împărtășirea trăirilor personale cu ceilalți” și acceptarea faptului că potențialii cititori sunt îndreptățiți să-și exprime părerea pe marginea unui text. Fie această părere apreciativă sau nu. Altfel nu ar mai fi existat căsuța pentru comentarii. Încercați să fiți obiectiv și să apreciați o „critică negativă” la fel cum apreciați și opiniile pozitive. Consider că nu am dovedit nici lipsă de respect și nici „răutate” față de dvs. Mi-am expus punctul de vedere vis-a-vis de textul pe care l-ați postat. Text șubred din punct de vedere al conținutului mai ales că vorbim de eseu. Modul facil în care ați abordat această temă, lipsa unei argumentații solide, toată lamentația dvs „unde a dispărut credința strămoșească, cât mai îngăduie dumnezeu generația îmbuibată de nonvalori” etc, m-a determinat să scriu ceea ce am scris în comentariul anterior. 3 – Vă asigur stimate domn că sunt suficient de documentat în privința religiei creștine (și nu numai – să spunem că am studiat într-o vreme, din pură pasiune, istoria religiilor) încât să-mi permit să fac anumite „afirmații puerile” :) Sau, cum plastic vă exprimați dvs, să le „arunc”. Spuneam în comentariul anterior că respect credințele sau convingerile celor din jur chiar dacă se întâmplă să nu le aprob într-un for lăuntric. Întrebarea este următoarea: domnia voastră, și în general, preoțimea ortodoxă, poate accepta că există și oameni care au un alt punct de vedere în privința ideologiei creștine? Este biserica dispusă să recunoască faptul că nu este deținătoarea adevărului suprem când vine vorba de modul cum a luat naștere acest univers și ființa umană? Mă îndoiesc. Mi-ar plăcea să văd mai multă flexibilitate, mai multă deschidere în rândul slujitorilor bisericii, și nu această atitudine ermetică, refractară la progresul științei. 4 – cred că voi fi capabil să găsesc o modalitate de a-mi educa eventuala odraslă în așa fel încât să nu-i contaminez gândirea cu tot soiul de „viruși” aparent inofensivi :) 5 – Din ce am citit în unul din comentariile postate mai sus, chiar dvs sunteți cel care admite faptul că nu mai există preoție făcută din vocație ci doar „meserie” prestată strict pentru foloase materiale și că, aceeași preoție este, citez „un teatru ieftin, de doi bani, cu care credem că putem să aprindem suflete”. Dați-mi voie să vă aprob din toată inima. Cabotinajul și anumiți reprezentanți ai bisericii se juxtapun perfect :) 6 – Nu am negat și nu voi nega niciodată contribuția bisericii la promovarea artei. Chiar dacă mă pot extazia în fața unei fresce sau a unei icoane pictată cu mult rafinament, admirația mea se rezumă doar la obiectul în sine și nu neapărat la ceea ce reprezintă el din punct de vedere religios. Mai spun că mi-ar plăcea să vizitez cât mai multe locașuri de cult fie că sunt catedrale, sinagogi, moschei sau temple, deși nu aș simpatiza pesemne cu ceea ce se predică în aceste clădiri. 7 – nu am afirmat niciodată faptul că aș fi „cel mai deștept”. Posibil să fiu un tâmpit. Cine să mai știe...? 8 – oamenii ca mine nu ar putea în veci să pornească războaie. Igor este doar un vajnic apărător al butoaielor cu vin, ocrotitor neostoit al coapsei ronde, mai mult copac decât om, mare iubitor al sărăciei în duh, leat cu cerul și pământul, doftor în contemplatul acestei plămădeli numită lume, înalt dregător în ordinul jerpeliților, poreclit uneori și Toropeală cel Blajin. :) 9 – Sub nicio formă nu am încercat să vă „impun” cum să gândiți. Sunteți liber să aveți orice convingeri doriți dvs, tot așa cum eu sunt la fel de liber să am orice convingeri doresc. Repet: tot ce am „comis” a fost să fac un comentariu „la obiect” pe textul dvs – în calitate de simplu cititor. Dacă mă detestați...asta e. :) Eu vă găsesc foarte simpatic. 10 – Sper să înțeleg și eu într-un final de ce sunt aici. Care e scopul. 11 – Posibil ca atât întunecimea mea, cât și luminăția voastră, să greșească în aceste convingeri, așa cum este la fel de posibil să avem amândoi dreptate :) Numai bine vă doresc și eu și vă rog să mă iertați dacă am fost prea dur în comentariul anterior. O noapte liniștită.
=  Numai bine.	Raul Dorin Vasile But [17.Feb.11 06:32]
Domnule Igor, Vă mulțumesc pentru șlefuirea colților dumneavoastră, deși tot glas de lup răsună(o spun râzând, nu jignind!Chiar nu știu cum se pun caracterele pentru zâmbet, cum la fel, nou fiind pe site, n-am știut să încadrez bine textul care a născut discuțiile noastre)dar cred că m-ați înțeles greșit! Eu nu sunt un om care să nu accepte că a greșit, să nu știe că este imperfect, stăpânit de neajunsuri, cu atât mai mult nu sunt omul care să folosesc metoda ”pumnului în gură” pentru cei care mă contrazic! Așa cum ați remarcat, fiecare om gândește cum vrea și ce vrea! Problema era următoarea, legată de textul deja prea mult discutat: eu când vorbesc de Dumnezeu, vorbesc cu respect, și asta nu din teamă, ci din prea multă dragoste, și mi-ar fi făcut plăcere să observ respect(nu se acceptă respectul din complezență!)față de Creatorul Universului și din partea celor cu care sunt implicat într-un dialog! Nu e numai părerea mea!... Nu vă detest, nu sunt omul care să deteste un alt om , dar atunci când cuvintele sunt ”aruncate” greu peste credința cuiva, atunci sunt puțin mai categoric, deși știu că nimic nu poate schimba un om decât voința lui, peste care nici Dumnezeu, arbitrarul Dumnezeu nu intervine! Asta pentru că ne respectă alegerile, și mai ales pentru că, pe lângă suflet, ne-a cadorisit și cu liber arbitru. Cât privește afirmația mea, pe care mi-o asum, că preoția se transformă, pe zi ce trece în altceva, asta nu înseamnă că toți preoții sunt așa cum i-ați prezentat dumneavoastră! Cum orice societate sau instituție are scursurile, rebuturile ei, așa cred că este și preoția! Dar trebuie să înțelegem că mesajul Evangheliei, nu poate fi pervertit de slujitori, cum nici sfințenia lui nu depinde de a slujitorilor! Mesajul este sacru pentru că vine de la Iisus Hristos, (unul din multele Peronaje ale Bibliei dovedite istoric!, că tot spuneați că nici un eveniment din Biblie nu se poate demonstra), cum și sfințenia Bisericii rămâne în veac, chiar dacă unii dintre slujitori uită misiunea lor! Nu de a înrobi sau de a prosti masele, ci de a le lumina și elibera din egoism, patimi, răutăți... Multe ar fi de spus, dar mă opresc aici! Numai bine. Pr. Raul Vasile But
=  paravan Soarelui	Dorian Duma [17.Feb.11 06:52]
Domnule Raul Dorin Vasile But, eu nici nu te-am facut frustrat, nici n-am facut aluzie la felul cum traiesti, nici disperat si nici cu o pornire plină de răutate, cum faci mataluta. M-am referit exclusiv la "eseu". Acest eseu in sine mi se pare propagandistic, fara tinuta, gratuit si ieftin. Poate de aceea e si gratuit, fiind atat de ieftin. Din cate stiu in Romania sunt mai multe biserici, la ora asta, decat spitale. Poate chiar mai multe decat scoli. Asa ca educatia vlastarelor de maine e pe maini bune, nu-i asa? Din cate stiu se toarna si se ridica biserici in Romania intr-o veselie, iar preotii ies pe banda rulanta. In ritumul acesta, pe viitor se va ajunge la un raport preot enorias 1:1. Asa ca nu te plange, domnule, Romania merge pe mana ortodoxiei. Voci razlete ca ale mele nu conteaza si nu trebuie sa te ingrijoreze. Insa fii mai atent atunci cand dai cu parul sa nu ricoseze si sa-ti vina inapoi. Am sa-ti dau si un exemplu de virtuozitate eseistica din articolul de mai sus, acolo unde scrii "permisă a-mi fi umila părere, lipsită de subiectivism"... Odata ce spui lipsita de subiectivism, parerea nu mai e umila, ci fals umila, ba chiar plina de aroganta si ingamfare. Asa ca nu-ti este permisa, ma refer la nivel retoric. Apoi mai gasesc o perla (de fapt tot textul e o culegere de perle infantile) citez: "pentru a ne regăsi adevăratul scop în viața exuberantă pe care o trăim"...Poate mataluta traiesti intr-o viata exuberanta, de aceea o si aburesti cu religia, dar eu nu, nu duc o viata exuberanta daca te referi la abundenta si imbelsugare. Nu ca nu mi-as dori. Treaba mea ce-mi doresc. Ma intreb numai. Oare care din stramosii nostri au luptat pentru adevar si dreptate? Nu mai citez. Si cand spui luptat la ce fel de lupta te referi? Lupta cu buzduganul? Cu palosul? Sabia? Pumnalul? Otrava? Ca biserica le cunoaste pe toate. Mataluta zici ca barurile si internet cafe-urile au aparut ca ciupercile dupa ploaie, e adevarat, au aparut la fel ca si preotii, tot ca ciupercile dupa ploaie. O armata intreaga. Nu se mai poate ridica o cladire fara un sobor de preoti, se calca, domnule, pe picioare. Din cauza densitatii. Apropos, stii cat cere arhiepiscopul Timisoarei pentru un post, daca vrei parohie acolo? Vreo 25 de mii de euro. Doar nu crezi ca in Craiova e altfel, sau in Bucuresti. Sau aiurea. Nu, domnule, la coada de popi care ies anual din institutele teologige de pe tot cuprinsul tarisoarei noastre e o afacere in floare. Pe urma preotii n-au decat sa-si stoarca enoriasii, ca doar trebuie sa astupe gaura. Normal ca au nevoie de cati mai multi enoriasi si la punga grasi, normal ca trebuie propaganda si reclama... Eu ma intreb si te intreb si pe mataluta, asa, in finalul unei mirari personale, sunt preotii cu sau fara Dumnezeu? E biserica romaneasca de azi cu sau fara Dumnezeu?
=  nu-i eseu	Anca Roshu [17.Feb.11 07:52]
intr-adevar, textul aceste nu este un eseu. dar, citind si comentariile de raspuns ale autorului, a reiesit ca nici nu ii era musai in intentie sa il incadreze acolo. eu l-as fi categorisit la 'personale', ca, pana la urma, sunt niste reflectii personale ale autorului. polemica din subsolul textului nu m-a mirat deloc, pentru ca am observat ca, de fiecare data cand cineva vorbeste despre Dumnezeu, se vor gasi cel putin inca doi care sa-l combata. vroiam sa spun ca, din punctul meu de vedere, si igor cladov si dorian duma fac niste confuzii, asa cum am sesizat la grozav de multi alti oameni, intre Dumnezeu si biserica, intre Dumnezeu si cei care ar trebui sa fie reprezentantii lui pe pamant, preotii. eu cred ca nu e bine. personal, ma consider o persoana credincioasa, insa fara prea mari legaturi cu biserica, tocmai din cauza preotilor, care, dupa parerea mea, reusesc sa indeparteze enoriasii de Dumnezeu in loc sa-i apropie... si asta prin comportamente indecente, prin purtari nesabuite, prin multe, foarte multe fapte care nu il au pe Dumnezeu in ele. dar, si aici mi se pare mie ca este o distinctie esentiala, daca aleg sa nu merg la biserica asta nu inseamna ca nu mai cred in Dumnezeu. pentru ca Dumnezeu este in toate lucrurile, si poti sa te rogi si la malul unui rau, si acasa, si in parca, si oriunde altundeva, pentru ca El este pretutindeni. sunt si eu dezamagita de ce se intampla cu foarte multi preoti, fie ei ortodocsi, fie catolici sau late religii, egal care, insa cred ca asta nu poate indeparta o persoana de Dumnezeu, daca are credinta in El. textul de fata mi se pare mai mult un strigat 'de disperare' al autorului care, inteleg, este si el in tagma preoteasca, poate si datorat faptului ca oile pe care ar trebui sa le pastoreasca sunt tot mai departe de casa Domnului. dar nu cred ca asta inseamna, asa cum am zis si mai sus, nu inseamna musai ca oamenii s-or indepartat toti de El. am citit si comentariile si zic ca daca nu crezi, daca intr-adevar esti convins ca Dumnezeu nu exista, nu esti atat de inversunat in a combate existenta Lui. cred, mai degraba, ca multi dintre cei care se razvratesc atunci cand aud/vad vorbindu-se despre Dumnezeu sunt dintre cei care si-au pierdut/sunt pe cale sa-si piarda credinta, si asta ii face nefericiti. si da, probabil ca vor striga ca nu e adevarat, ca sunt bine mersi asa cum sunt, dar atunci, daca esti sigur de nonexistenta Lui, de ce iti mai bati capul sa discuti despre asta. lasa-i pe cei care cred sa creada si pace... oamenii din ziua de azi se zbat intre credinta si necredinta si cei care mai ratacesc calea si nu Il mai vad/ nu mai vor sa Il vada sunt cei mai zbuciumati. de aici si inversunarea lor... pana la urma, liberul arbitru ar trebui sa insemne si ca acei ce nu cred sa accepte, fara patima, fara ura, fara zbucium, ca sunt multi altii care cred... si gata, nu? dar, in opinia mea, nu cred ca poti sa traiesti fara patima si fara zbucium daca esti fara Dumnezeu... probabil ca de accea a suscitat discutii aprinse acest text... fiindca cei mai multi dintre cei auto/declarati atei ar vrea, de fapt, atat de mult sa creada... si poate sunt doar niste agnostici, nu atei...
=  she-wolf :)	igor cladov [17.Feb.11 11:32]
Domnule But, m-ați ghicit. Sunt „vâlva lupilor” Dacă sunteți bănățean și mai și cunoașteți legendele bătrânilor, înțelegeți la ce mă refer. :) Nu am nimic personal cu dvs și dacă au existat „colți” atunci acești colți au vizat doar textul nu și omul din spatele textului. Anca, nu e vorba de nicio confuzie. Așa cum am scris mai sus, respect convingerile tuturor. Când am spus „categoric, fără dumnezeu” mă refeream la ce reprezintă expresia asta pentru mine – un zeu de mucava situat în exteriorul omului, pe cât posibil undeva, în sfere intangibile, care poate fi „contactat” doar prin intermediul bisericii. Refuz să cred în existența unui astfel de zeu sau dumnezeu sau spune-i cum vrei. Din punctul ăsta de vedere mă pot autoproclama fără rezerve ateu (deși detest catalogările) Dar când spun asta sunt de regulă autoironic :) Pentru că de fapt nu sunt de partea niciunei tabere. Ar însemna implicare. Și mie îmi lipsește cu desăvârșire apetența pentru așa ceva. Îmi permit să fac o analogie și să spun că sunt asemenea mercenarului neutru, capabil să lupte și de o parte și de alta a baricadei dar care face chestia asta cu detașare, fără să-l intereseze plata sau rezultatul final al luptei respective. Și mai spuneam că dacă există „dumnezeu” (în ce mă privește, utilizarea acestui cuvânt e doar un automatism) atunci strict pentru mine - acest dumnezeu sunt eu. Așa cum strict pentru tine, dumnezeu ești tu. Știu că afirmația asta e blasfemie în toată regula pentru un reprezentant al bisericii. Trufie. :) Însă pentru mine este doar un aspect care ține de firesc. Sunt „înverșunat” pentru că mă gândesc la posibilitatea de a avea un copil. Și desigur, voi opta să nu participe la orele de religie. Și cu siguranță va fi privit într-un „anume” fel de profesori. Iar persoana care predă ora aia de religie le va spune copiilor din clasă că elevul cu pricina este un păcătos, iar copiii, cu preponderență creștini (și ușor influențabili) îl vor stigmatiza și-l vor marginaliza pe elevul respectiv. Pentru că așa se întâmplă Anca, fie că vrem sau nu să recunoaștem asta. Justificăm cu multă indulgență cruzimea copiilor prin „așa sunt copiii”Am trăit și eu asta pe propria-mi piele în școală când, curiozitatea specifică vârstei, mă determina să adresez părintelui sau profesoarei de religie tot felul de întrebări care „nu cadrau” cu sistemul lor de convingeri. Și răspunsurile lor nu mă satisfăceau deloc. Dacă în elementară și gimnaziu eram mustrat și mi se sugera că diavolul mă îndeamnă la „a ispiti”, în liceu am fost dat afară de la orele de religie pe motiv că sunt „ateu” și pot „sminti” pe alții. :) Recunosc – nu mi-au lipsit acele ore :) Și ceva îmi spune că se vor naște din ce în ce mai mulți copii „răzvrătiți” iar paradigma creștină va fi incapabilă să le satisfacă setea de cunoaștere. Pur și simplu au un alt nivel de conștiință, diferit de cel al generațiilor trecute și presimt că acești copii vor stârpi din rădăcină toate cutumele care la ora actuală sunt considerate adevăruri supreme. Nu cred că am fost „zbuciumat” sau am vorbit cu „ură” în comentariile lăsate sub acest text. Doar am prezentat problema din alt unghi. Calm și relaxat Anca :) Și mereu cu zâmbetul pe buze. Nu vrea nimeni răul credincioșilor. Nici măcar lupul ăsta de Igor :) O zi frumoasa tuturor.