| = . | Raul Ionut Coldea [09.Feb.11 18:14] |
| :)) Da, e o dragoste foarte pământeană aici, sau o nedragoste nepământeană, nu știu. Mi-a plăcut, e original, e direct, puternic, asumat. Și ultimele două strofe sunt, prin schimbarea pe care o aduc, foarte la locul lor. îmi place că acolo discursul își păstrează specificitatea, e în continuare cum ziceam mai sus, dar vine și cu ceva nou. Felicitări! Mă bucur să te citesc din nou, Alex. | |
| = un | Ottilia Ardeleanu [09.Feb.11 18:54] |
| Alex revoltat găsesc aici, după amar de vreme. se simte iarna intrată prin pori și felul cum este "digerată": "în noaptea asta oamenii din cartierul nostru mestecă iarna". încheierea este a unui om determinat. bine ai revenit! Ottilia Ardeleanu | |
| = ... | Anni- Lorei Mainka [09.Feb.11 19:13] |
| titlul e prea cuminte in comparatie cu revolta care te da cu capul de pereti.... poem original , marca ta dar motivul-concluzie din ultimul strofa, mi se pare cam putin (??) , cind te gindesti cita suferinta, cita nevorbire, cite palpitatii....!! "ca si cum as pleaca din mine putin cite putin...."...eh, astea-mi plac mie.. frigul e real : "si dragostea s-a tras in sine"....fain! | |
| + dovlecel | Silvia Goteanschii [09.Feb.11 20:14] |
| iarna e hibernare, e un fel de ermetism psihic. ai reușit să vorbești foarte frumos despre dragostea sfârtecată, despre sufletul tău în lanțuri. e un poem fascinant, cu jocuri de umbre, tăișuri. scrii târfo, deși se citește iubito, și asta datorită talentului tău de a face poezie. ultimile trei versuri ar sta mai bine după "totul e altfel acum", iar poezia ar avea un final mai lustruit și mai poetic așa: sau poate doar noi ne-am schimbat puțin nu-i așa am impresia că de fiecare dată când mă ridic de la masă las în urmă tot mai clar imaginea adâncului ca și cum aș pleca din mine | |
| = da, da, da,... | Teodor Dume [09.Feb.11 20:18] |
| tăios dar bun, dantelat cu imagini deosebite. îmi place.da, un ceai de vâsc la gura sobei... aprecieri, alex! | |
| = alex | Leonard Ancuta [09.Feb.11 20:27] |
| as fi vrut mai devreme, dar n-am avut timp, sa-ti explic de ce e gresit acest poem. pentru ca in opinia mea, pacatuieste din greu. dar intrucat sunt deja mai multi carora le place, n-are sens sa mai fac asta. bafta, si sper sa intelegi ce spun. | |
| = alexandru ghetie-risc | Nache Mamier Angela [09.Feb.11 21:51] |
| textul este abil,dar cuvintele vulgare mi se par fortate si inutile,ma deconcentreaza de la tema care este (pentru mine) foarte reusita în aceste versuri: "draga mea, te iubesc* e ultra mega super clișeic ca și cum ți-aș spune dovlecel, adu-mi și mie un prosop de bucătărie sau dulceața de nuci din cămară nu ți se mișcă niciun mușchi privești în gol jocul umbrelor care cresc și cresc și cresc între noi" restul pare fragmente de texte regrupate o anumita incertitudine planeaza,ca si cum sudarea strofelor nu se realizeaza nu esti un adevarat vulgar de aceea nu pot "intra"în acest scenariu dar ,se simte placerea de a "risca",ceea ce este un plus si un semn foarte bun pentru un creator de talent ca tine | |
| = in trecere | Cristina Sirion [09.Feb.11 23:57] |
| ca sa-ti spun ca am avut exact aceeasi impresie ca si Angela. de obicei, cand doi iti spun ca esti beat... you know. :o) foarte frumoasa bucata citata de ea si singura, intradevar, in acord cu tine. | |
| = ce imaginea adâncului? | alice drogoreanu [10.Feb.11 10:19] |
| vorbești prea mult. și de multe ori excesul de expresii tari(după părerea ta, cred) și fazele gratuite înneacă pasajele cu potențial iubire iarna asta în realitate trebuie să-ți strig curvă tembelă împușcă-te cu dragostea mea. spînzură-te de ea. fă-ți cătușe și leagă-te de pământ *draga mea, te iubesc* ca și cum ți-aș spune dovlecel, adu-mi și mie un prosop de bucătărie sau dulceață din cămară nu ți se mișcă niciun mușchi privești în gol umbrele care cresc între noi strig nenorocito, vreau să ți-o trag brusc tremuri ca piftia camera se rotește poftele se întind pe podea în noaptea asta oamenii din cartierul nostru mestecă frig sau poate doar noi ne-am schimbat puțin am impresia că de fiecare dată când mă ridic de la masă mă las în urmă puțin câte puțin | |
| = de acord | Anca Roshu [10.Feb.11 14:53] |
| cu toti cei/le de mai sus, care au zis ca faci exces de cuvinte si expresii 'tari'/ cuvinte vulgare, alex... iti cam omori poezia, in felu' asta. zic si eu ca-mi pare rau de ea, ai sugrumat-o cu din astea si nu se mai vede asa bine ideea... | |
| = .... | Cristina Cirnicianu [10.Feb.11 16:39] |
| Un text sincer, nu neapărat prin cuvintele alese intenționat mai dure, dar e o răbufnire. reacțiile erau de așteptat, la extreme. Bine ai revenit! după furtună așteptăm ... :). Cristina C | |
| = tuturor | Alexandru Gheție [10.Feb.11 16:45] |
| vă mulțumesc pentru treceri, sugestii îmi sunt utile toate și voi încerca să țin cont de ele. aici nu cred că voi mai schimba, practic duritatea asta de limbaj nu poate fi... sugerată, să spunem decât prin duritate :). după părerea mea. e doar un text, nu un experiment, o... defulare. mă bucur să sunt secvențe care plac, sper să nu fi ucis cu totul ideea :), anca. leo - nu cred că un text poate fi greșit. slab, da, firește. alice, e faină varianta ta. o să încerc a vorbi mai puțin. adâncul e în plus acolo, ai dreptate. uite că voi schimba ceva :). angela, cristina - mă bucură trecerile voastre. aici am riscat, așa e. ottilia, îmi place acel alex revoltat:). teo, raul, anni - mă bucur că a plăcut această nedragoste nepământească :). silvia - mulțumesc pentru că ai văzut asta - "scrii târfo, deși se citește iubito". pentru mine contează. și pentru steluță, firește :) numai bine, alex | |
| = ... | Iulia Matei [17.Feb.11 13:36] |
| Îmi place cum te-ai jucat cu cele două registre și cum le-ai alternat. Se simte zbuciumul lăuntric, eruperea, calmul și apoi din nou eruperea. Îmi plac mult strofele 6, 7 și 8; puntează bine deșertarea de sine, de dragoste resimțite după revoltă, iar apelativele „târfo” și „curvo” se vede clar că sunt chinuite ca și atunci când vrem să ne mințim că nu mai iubim, că nu mai simțim... | |
| = mie | Elena Mladinovici [01.Mar.11 12:24] |
| îmi place textul ăsta. îmi place pentru că vorbește de urlete și despre tăcerea de după. eu așa am perceput. primele trei stofe te țin acolo, în mijlocul acțiunii, urlând aproape și tu cu ele pentru ca apoi să te așezi pe scaun (cred că aici nu se potrivesc viziunile noastre)cu un soi de ironie în priviri spunându-i "vreau să ți-o trag ". chiar mi-a plăcut în ciuda faptului că nu mă atrag expresii de genul celei citate mai sus într-o poezie. | |