| = dialog mineral | Dorian Duma [03.May.11 06:29] |
| Mai degraba titlul s-ar potrivi cu lament sau daca vrei cu tanguiala (dar nu vaicareala) pentru ca simt disperare in ciuda aspectului grafic de monolit, in ciuda unor mici reprosuri si vagi razvratiri. De ce nu mai scrii nimic pe blog? Mi-a placut exoresia: grăsime peste faleză | |
| + culori pierdute | dan tristian [03.May.11 09:19] |
| Mie imi pare un monolog baiguit cu farmec. Nimic citadin, nimic din apasarea cotidianului. Apasatoare gasesc forma prea ingrijita, calculata a textului. Parca l-as fi placut mai mult daca ar fi fost un text cu "scapari", total impregnat de incoerenta pasionala. E ceva dintr-un discurs numai bun de rostit la un divort (interior?), fara a lasa sa se intrevada ideea partajului sentimental. Un poem frumos, fara stridente. | |
| = ... | Marta Cremeny [09.May.11 14:09] |
| Costel, mă bucur mult că nu ai uitat de pagina mea și că ai mai ajuns aici. Pe blog? Nu prea mai scriu nicăieri. Nu mai am timp. Dan, aș fi pariat că nu o să îți placă textul (deși și mie îmi place). Chiar m-ai surprins cu o așa apreciere, acum trebuie să dau berea :). Și atunci îți spun (poate) și povestea textului. | |
| = ;) | dan tristian [11.May.11 13:21] |
| Eu cand aud de bere, ma emotionez. Nu conteaza povestea textului (:P), o refacem noi pe loc ;) Apreciez indeosebi calmul aparent si lipsa stridentelor. Sunt cuvinte care isi vad de treaba. | |