| = Nu | Vali Slavu [19.Jan.11 15:43] |
| Voiam să citesc această proză... Când textul nu e redactat cu atenție, îmi dispare interesul. Pe lângă unele greșeli din grabă (exemplu: „Chiar chiar dacă…”) s-au strecurat și altele („ia păsat de mine”). Există cuvântul „sărumâna”? Foarte multe propoziții exclamative au la sfârșit punct. (Doar câteva exemple: „Ho, gata. Hai la gară.” „Ho, lume, așteaptă să ne dăm jos.” „Hai valea.”) Neconcordanța dintre modurile verbelor dăunează mesajului. (Exemplu: „Gabi ridică tonul provocator, începe să gesticuleze disperată de cuvintele mele, se poticnea în fraze…”) Ar fi bine să reveniți pe text, cu corecturile necesare. | |
| = .... | Anni- Lorei Mainka [19.Jan.11 21:09] |
| impartiti textul, asa mi s-a intimplat si mie! Se citeste greu..... este o tema! mai ales si Alecu care prinde peste.... | |
| = la nu | Dorina Sisu [21.Jan.11 15:15] |
| Aveți dreptate, doamna Vali Slavu. Sigur voi reveni pe text și-mi cer scuze pentru graba scrisului și a postării. Vă mulțumesc pentru mesaj. Dorina | |
| = .... | Dorina Sisu [21.Jan.11 15:15] |
| așa voi face, aveți dreptate. Cu mulțumiri dumneavoastră, Anni Lorei Mainka! | |
| = O calatorie intr-o sumbra realitate. | Scorțan Costa-Teodor [24.Jan.11 21:11] |
| A fost ca o calatorie intr-o lume pe care ma bucur ca nu am cunoscut-o niciodata. Nu este prima poveste citita care descrie viata din perioada de inainte de '89 dar de fiecare data raman cu un sentimnet de tristete si uimire aproape nevenindu-mi sa cred ca viata atingea un asmenea nivel de absurd. Intradevar, sunt cateva mici greseli dar sunt evident facute din cauza rapiditatii cu care probabil ai scris textul si oricum nu cred ca au nici un impact asupra calitatii pertotal. Am citit cu placere! Cu siguranta o sa mai trec, asa cum extind o invitatie si pe la mine. Cu prietenie, Teo. | |
| = o călătorie de fapt e viața tuturor | Dorina Șișu [08.May.12 19:54] |
| Vă multumesc pentru lectura acestui capitol, domnule Teodor Scorțan. Da, graba cu care am scris apoi vina de a nu reciti ceea ce-am scris crezând probabil că eu nu pot face greșeli. Cred că multora ni se întâmplă asta, să scriem având nu doar un gând ci încă unul care va urma sau gândul gândului din urmă a ceea ce-am scris... Desigur, literatura nu se face în fugă, iar respectul asupra celui care te citește trebuie să fie tocmai un text curat așezat. Dar suntem atât de oameni! Atât de puțin timp ne rămâne pentru tot încât, naivi și totuși cu speranță, credem că le putem rezolva ușor pe toate. E vina mea și îmi cer scuze. Vă mulțumesc din suflet pentru timpul acordat, cu respect, | |