| + tema de exceptie. | Petre Anghel [13.Jan.11 12:38] |
| Amintirile d-lui Solomon sunt scrise cu sinceritate, descriind o dramă personală a unei biografii speciale. Un oltean ca mine, traind într-n mediu fara copii evrei poate fi surprins, dar - cumva - mai obiectiv poate decât cei cu experiențe dureroase. Cum nu dramele/tragediile sunt subiectul acestui loc de întâlnire, ci literatura, nu voi insista asupra istoriei oarbe care a creat asemenea situații, ci asupra valorii literare a textului. Limba romana folosita ca instrument al rememorarii ente nu doar foarte (!) corectă, ci de-a dreptul încântâtoare, fără să fie pitorească, este limba română literară despre care puțini autori contemporani mai pot ”da sama” (din păcate). Si eu am aflat târziu si tot în București, despre evrei și jidani, deși eram familiar din frageda pruncie cu textele Vechiului și Noului Testament. Ce mi se pare cel mai interesant în teztul de mai sus este situația specifică a unui tânăr care este ”făcut” evreu și apoi jidan (cunosc sensurile multiple), fără ca să fi vrut cu orice preț... Din punct de vedere al creației artistice, tema este extraordinară și ar trebui exploatată. salut călduros și cu încredere sporită scrisul d-lui Vlad Solomon, oferindu-i steluța remarcării. | |
| = Surprins | Vlad Solomon [14.Jan.11 13:33] |
| -- D-le Petre Anghel, Va multumesc pentru aprecieri, cuvintele Dvs calde reprezinta mult pentru mine, mai ales ca, emigrat din Romania la inceputul anului 1970, am pierdut, in mare masura, capacitatea de a ma exprima in mod fluent in limba romana, deseori realizez ca traduc din limba ebraica, sau introduc cuvinte inexistente in vocabularul limbii romane ( preluate, nu stiu prin ce mecanism bizar, din franceza sau italiana). Incerc, de aceea, sa ma exprim in mod simplu, direct, fara sa caut in mod ostentativ o paleta de imagini sau metafore, care ar deveni artificiale, fortate. Sper ca veti citi si urmatoarele episoade ale acestei introspectii (in total 4). Mi-ati incalzit sufletul si m-ati surprins. Cu stima, Vlad Solomon | |
| = la noi in Cismigiu | Anni- Lorei Mainka [14.Jan.11 13:50] |
| Da, inteleg mai bine decit pot spune, ce trebuie sa fi simtit.....copiii sunt uneori mai rai decit adultii.... un text de amintiri scris cu sensibilitate... dar in Cismigiu tot ma mai duc, si ma bucur ca cei care mi-au spus tot felul sunt cine stie unde.. | |
| = Semn de lectură | Vali Slavu [14.Jan.11 13:57] |
| Am citit textul, mi s-a părut interesant, poate tocmai prin abordarea originală a acestui crâmpei de biografie. Am auzit cuvântul „jidan” când eram foarte mică, în poveștile mamei. Nu îl folosea în sens peiorativ (chiar dacă DEX-ul așa zice). Vorbea cu admirație despre familia doctorului Ghidali, din Sovata, la care a stat în gazdă, prin anii 60, în încercările ei de a mă aduce pe lume. Mă fascinau acele povești, deoarece descopeream în modul lor de viață ceva diferit față de noi. Mă distra cel mai mult când îmi povestea că băieții familiei se luptau până dărâmau totul prin casă și părinții îi încurajau (spre mirarea mamei), motivând că trebuie să învețe să fie mai tari decât ceilalți (aspect întâlnit și în povestirea dumneavoastră). Aștept continuarea, văd că e cu „va urma”! Vali Slavu | |
| = Spor la treaba | Petre Anghel [14.Jan.11 16:23] |
| Stimate d-le Vlad Solomon, aprecierile mele veneau (vin) de la o persoană familiarizata cu fenomenul literar contemporan, avand bucuria (și șansa) sa trăiesc decenii bune (unele mai cenușii) din cântatul pe corzile limbii române, deci pot reafirma că știți exact cum trebuie limba lui Eminescu. Mărturisirea dv. că uneori mintea ”preia” cuvinte din limbi romanice este foarte interesantă și explicată de unii savanți prin tiparele preexistente ale limbii, care sunt în strânsă legătură cu gândirea (cel mai prestigios autor, cum știți, fiind Humbold). În cazul de față tiparul preexistent fiind... limba latină comună. Cat despre evrei (cei din România secolului XX, că eu cred că si in acest caz trebuie discutat nuanțat(dacă vine vorba!), cei pe care i-am cunoscut eu erau, cum sunt cred la toate semințiile, de toate felurile, și dacă nu mi-ar fi spus cineva că sunt evrei (eu dând inițial din umeri și mirându-mă că mi se atrage atenția că X e om!) nu cred că aș fi observat vreo deosebire. La revista Flacăra, unde am fost redactor vreo trei ani (1969/1972), erau evrei din belșug (dacă or mai trăi,să fie sănătoși, dacă nu, să se odihnească în sânul lui Avraam, că nu pot să spun tuturor, ca la unii creștini, să le fie țărâna ușoară - nu e o ironie). H. Dona (care mi-a fost și profesor, dar nu era nemaipomenit ca dascăl), E. Iarovici, Dan Grumberg (Bârlădeanu), Eli Dascălu, Stainer, I. Cioră, Sanda Faur, Vili Savin și alții erau ... cum sunt toți oamenii. Sigur că sunt deosebiri între oameni, dar a găsi numai calități și defecte pornind de la etnie e cel puțin lipsă de inteligență și de cultură. Din păcate, istoria a ajutat uneori politrucii să profite de asemenea exagerări sau porniri primitive. M-am lungit. Spor la treabă, ăsta era mesajul! | |