| = camelia tripon- druizii ! | Nache Mamier Angela [10.Jan.11 13:49] |
| un text sensibil ,multe semne de talent dar prea încarcat de cuvinte - clisee(pasarelele,misterioase ecouri,ciripitul unei vrabii,întunericul unei iluzii,neant rece,izvor de lumina...) de la "druizi "încolo poemul are originalitate,o voce proprie,un univers inedit care aduce un sunet "nou"...un filon care merita aprofundat mult succes | |
| = Mulțumesc Angela | Camelia Tripon [10.Jan.11 14:30] |
| Este ceața, fizică, însoțită de ciripit, dar și pe cea interioară cu... | |
| = Gânduri | Cojocaru Valentin [10.Jan.11 19:32] |
| Regăsesc în această poezie o liniște ce vine parcă din acele momente de răbdare ce însoțesc orice așteptare. De asemenea, citind, simt cum mă cum cufund într-o lume creionată de cuvinte colorate uneori vesele, alteori melancolice, la fel ca firea umană. Cu respect, Valentin | |
| = Valentin, da așteptarea | Camelia Tripon [10.Jan.11 19:50] |
| Sîntem într-un ocean de ceață, dar inima mea caută/speră, ca și a vechilor celți din Anglia, aștepta acea coeziune cu subtilul/magicul, clipa când universul se revelează. Avem de ales: ori ne cufundăm în ceață, sau căutăm lumina călăuzitoare pentru a ieși din pâcla care ne poate "roade" sufletul. Mulțumesc Valentin pentru empatie! | |