| = Ioan, la farul albastru | George Pașa [06.Jan.11 22:55] |
| Într-o altă parte, parcă te întrebai de ce să existe motive în ceea să scrii. Cred că era acolo un joc de cuvinte între omonime, fiindcă aici văd că spui și tu: "motivul portativului". Fără îndoială, putem scrie fără un motiv anume, dar nu fără motive literare, fiindcă ele au devenit, de vrem sau nu, niște constante. Era numai o paranteză, pentru care mă scuz acum. Nu știu dacă numărul pânzelor ține aici de o simbolistică numerologică, fiind mai degrabă o exprimare a unei realități. Poate numai șaptele să fie, sau opt, mai ales în versul "pe a șaptea și a opta treaptă". Cred și eu că totul se leagă aici, chiar dacă va trebui să mai meditez asupra strofei finale. La mulți ani, de ziua Botezătorului. | |
| = "de dimineață m-am trezit cu fericirile" - ce frumos! | Ottilia Ardeleanu [06.Jan.11 23:22] |
| "totul se leagă aici între uși vămi și ceruri de jos până sus cântecul" într-o muzică pe trepte superioare! vă urez un cald "La Mulți Ani!". Ottilia Ardeleanu | |
| + substanta poetica | Petre Anghel [07.Jan.11 08:26] |
| Poemul lui Ioan-Mircea Popovici este bine structurat. Ritmul interior este în concordanță cu substanța poetică. În ciuda impresiei de rupturi care ar sparge microuniversul poetic, autorul strunește bine ideea centrală (punctul de greutate în jurul cărora gravitează cuvintele): ”totul se leagă aici între uși vămi și ceruri/de jos până sus/cântecul// Prima strofa mai are nevoie de slefuirea cristalului. Ioan-Mircea Popovici stăpâneste tehnica poeziei moderne. Modernismul lui este însă de substanță si nu simplă influență cabotina. Merita recomandarea, care nu are nicio legatura cu ziua Sfântului, ceea ce nu ne împedică sa-i urăm sănatate și ... inspirațiune. | |
| = +++ | Vasile Mihalache [07.Jan.11 13:23] |
| La multi ani! Felicitari pentru acest poem-portativ care se citeste la lumina unui far albastru. | |
| = gând prelungit | Ioan-Mircea Popovici [08.Jan.11 12:42] |
| "fericirile pe a șaptea și a opta treaptă" precum cantecul vantului la orga stufului ale voastre semne-s precun nodurile navodului din pescuirea minunata multumiri fiecaruia-n parte cu un gand prelungit 1. cele vremelnice-si vad de randuiala lor noi nu putem decat sa primim cu lumina si cu dragoste fiecare zi sa nu risipim sa nu ne-amagim sa traim in adevarul cel bun Portile Mari sunt intotdeuna cu toate la un loc o integrala majora cu multe variabile fiecare din ele cu domeniul ei de existenta ca a fi este verbul pe care-l conjugam si cand noua ne scapa ceva dar stim ca mai dorim ceva zicem: sa fie! zilele astea am afalt ce inseamna acel "amin!" care se pune la sfrsitul multor versete de rugaciune si-n cantari bisericesit... este exact acel "sa fie" care pot spune ca mie mi-a fost "daruit" "nepredefinit" 2. intr-un alt registru Hadrianus imi zice: “ma irita farul albastru eu nu l-as picta nici amicul Hooper cu el as sta intins intre blocuri fara balcoane as manca faraoni la tava biblia povesteste de intamplarea cu scara doi urca , unul coboara socotelile divine sunt trunchiate citandul pe Pessoa “Zice-se că inventez sau că mint În tot scrisul meu. Nu-i așa. Pur și simplu eu simt Cu imaginația. Nu-mi folosesc inima.”” un alt punct de vedere onorant si el spre deosebire de alte atitudini precum cioburile ramase-n jurul blocurilor de dupa isteria dintre ani "totul se leagă aici între uși vămi și ceruri de jos până sus cântecul" | |
| + Ioan - Mircea Popovici-colomb | Nache Mamier Angela [08.Jan.11 13:02] |
| diaologul inedit cu marea da un farmec deosebit acestui poem care lasa sa se auda un clocot interior ,o mare care i se dezvaluie poetului ca un univers fantastic ,ca un plamân suplimentar fara de care respiratia i-ar parea imposibila,de neconceput poetul are marea în sânge,în vine si mai ales în inima acest raport inefabil,mistic îi da aripi si constituie un tarâm poetic plin de mister si înfrigurare marea este matricea originara,zeita oamenilor ai a terrei,poetul naste si renaste pe portativele anotimpurilor de la un an la altul,în armonie cu suflul zeitatii naturii un poet neo-romantic,un colomb constantean... | |
| = între Trinidad si Costa Rica | Ioan-Mircea Popovici [09.Jan.11 09:21] |
“de dimineață m-am trezit cu fericirile pe a șaptea și a opta treaptă” treapta a saptea in care-i oglinda fericirii celor curati cu inima iar a opta-i cu nivelul facatorilor de pace in rest, ca si semnele mele, toat-s de bine, chiar si-n cazul ratacirilor spre indii, cu speranta escalei in arhipelagul fericirii pe drumul alizeelor spre insula Trinidad cu două caravele in ajunul Craciunului ajung in portul La Navidad ti-as spune mai multe, dar ard hartile mele in labirint. trebuie sa salvez cat mai multe. nu exista o harta mai importanta ca alta. stiu, harta sufletului am inghitit-o si nu o va atinge nici un foc. si-n caravela asta ma voi adaposti pana trece furtuna starnita de cornul de luna... | |