| + alter ego | Ioan Barb [06.Jan.11 23:09] |
| Un schimb de bandaje peste rănile deschise undeva, sub oceanul singurătății în doi, de lama subțire a poeziei. Am descoperit, citind acest poem, o iarnă cu ninsori care se ascultă lipindu-ți urechea de frig, cum îți lipești urechea de o scoică pentru a auzi vuietul valurilor. Dar mai deosebită pare o ascultare în doi, când poți să deslușești o iarnă a dragostei. Simți nevoia să evadezi puțin din realitate, dar și să te simți, în interiorul tău, ca un pirat. Deslușesc în prima strofă a acestui poem sugestia unui alter ego, pregătit, probabil, pentru un schimb de bandaje, un schimb de metafore. "aprind veioza cum aș face-o valiză" Aici aș coborâ substantivul lumina în versul următor, pentru mai multă claritate, considerând că ar fi un plus. La fel aș proceda cu penultimul vers din ultima strofă, pe care, îl văd astfel: "nici el nu știe pe ce calcă fereastra e plină de melci"... Ultima strofă este foarte sugestivă. Un text care merită un semn luminos și pe care îl recitesc cu plăcere. | |
| = *** | Cristina Sirion [07.Jan.11 01:46] |
| iti multumesc pentru comentariu si apreciere, e interesant de vazut cum ajunge poezia la cititor. cea mai mare curiozitate am avut-o relativ la prima strofa, habar n-am daca a transmis mesajul intentionat. am realizat ca nelasand mesaje (ma urnesc cam greu), probabil ca sunt multi oameni care nu stiu ca inca le mai citesc poeziile. inclusiv tu. deci, multumesc. | |