| = chemare | Constantin Gabriel Obreja [29.Dec.10 17:00] |
| Ma cheama zi , ma cheama noapte, Ma chemi si tu in crang de soapte.Dar niciodata nu ma strigi pe nume, De frica doar ca sunt o lume. Dar nici atunci cand tu ma atingi, eu nu stiu cum te cheama. Cuvinte sfinte cu plete lungi intr-un fior de teama. Interesanta ideia. nu am inteles P.S.-ul eu am doua nume sfinte si exista CHEMARE! | |
| = =chemare | Cristina Badragan [29.Dec.10 23:07] |
Constantin, era o chemare a memoriei, pe care am redefinit-o... | |
| = ... | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| buna. scrii foarte naiv si dulceac. ceea ce deseori poate deveni foarte plictisitor. nu trebuie neaparat sa ma crezi sau sa-mi dai dreptate, poate o data cu trecerea timpului te vei detasa de tendinta ce-i drept, umana, de-a verbaliza foarte sincer si foarte 'pur', aproape de copilaros, lucrurile. ceea ce insa am retinut din acest poem al tau a fost finalul, memoria unui rus cu doua nume de sfant. acolo este o geana de poezie, mai mult decat o geana. in rest... probabil mai trebuie sa mai citesti. | |