| = ștergi ceva ce aduce a vis | Anca Roshu [24.Dec.10 06:19] |
| si te intorci alba si oftezi... foarte faina poezia, ligia! retin imaginea cu lumanarea care isi mananca flacara, si-atunci, daca scopul lumanarii e sa lumineze, inseamna ca ele isi neaga sensul existentei... asa pricepui eu mancatul ala de flacara si de unghii, pana la inima... 'jocul de alb și lucire lumina rece pe care alunecă aburul sfârâind din crupele tăioase ale cailor fâșâitul zăpezii rupte fuga spre ceva-ul știut de cei ce nu spun' - strofa asta mi se pare cea mai reusita, incepand cu finalul 'mistic' acel ceva stiut doar de cei care nu spun si terminand cu inceputul ei, acel joc alb (foarte importanta non/culoare, acest alb, in textul de fata, asa 'vad' eu...) si lumina rece combinata cu aburul fierbinte... zapada rupta - ei, da, asta este o imagine tare dureroasa! mai trec pe aici, ligia. :) | |
| = Anca, | Ligia Pârvulescu [24.Dec.10 09:09] |
| esti binevenita. Multumesc. Hou-hou-hou :) | |
| = *** | Ernst Wolfinger [10.Jan.11 11:51] |
| multe analogii și metafore pentru gustul meu și pentru poezia vestică actuală, dar pare să vă fi reușit. e oricum la fel de intens cap-coadă și chilipiruri ca „știut de cei ce nu spun” sunt de reținut e.w. | |
| = Ernst, | Ligia Pârvulescu [12.Jan.11 18:10] |
| asa-i cu actualitatile astea, te lasa fara cuvinte ;) Multam de semn si parere! | |