| + Mutul atot grăitor... | Aurel Sibiceanu [03.Jan.11 09:53] |
| O proză plină de forță, mărturisind despre lumea sufletului infantil, paradisiac, o lume aflată într-un context politic f. capricios, aneantizant. O parabolă despre alteritate, despre solidaritate, competiție și, în cele din urmă, despre înstrăinare. Naratorul are o mână sigură, "privește" în trecut, și îl descrie pe acesta, cu o dublă privire: a maturului și copilului. Tușele poetice sunt bine venite și nu clatină structura acestei proze; dimpotrivă. Forța degajată de acest text cred că poate genera o lucrare mai amplă - un roman-frescă al acelor vremuri. Mutul din această povestire nu este numai posesorul unei infirmități; aidoma Mutului din Căluș, el este un element care polarizează aproape toate forțele comunității și o reprezintă într-o instanță invizibilă. Non-discursiv, Mutul din lumea lui Ioan Barb este de departe cel mai grăitor în "urzeala" comunității. Recomand autorului o "spargere" a textului, cu pauze, după cum crede domnia sa că acestea se impun. | |
| = re-Aurel Sibiceanu | Ioan Barb [03.Jan.11 16:45] |
| Mulțumesc pentru apreciere și semnul luminos. Ați identitficat pe unde este esențialul mesajului din prima privire. Cu stimă. | |
| = Mutu la azil....proza buna | Anni- Lorei Mainka [03.Jan.11 19:29] |
| M-a impresionat stilul simplu, dar lucrat, echilibrat, un text reusit tare de tot, nici nu stiam ca scrii si proza...... o surpriza demna de un inceput de an..... ma uit daca mai gasesc proza la tine....iar tema este atit de literar !!! | |
| = re-Anni-Lorei | Ioan Barb [03.Jan.11 21:49] |
| Și eu mă bucur și îți mulțumesc pentru citire și aprecierea sinceră. Cu prietenie. ioan p.s. mai am ceva proze pe aici. | |