| = instinct | Stefan Doru Dancus [09.Dec.10 18:47] |
| Fascinant. Mi-e imposibil să reproșez ceva acestui poem. E o cale ca de la Cer la pământ între cartea ta pe care o am de vreo 2-3 ani și structura de față. Iată că hazardul (incontrolabilul) mă pune în fața unui megalopolis despre care nu am a spune decât că, după ce diverselor poete contemporane li s-au dat verdicte de genul "ești cea mai mare poetă" prin tot felul de reviste de cultură - vii cu această bijuterie : "oricum la sfârșit rămâi față-în-față tu și partea ta deja ucisă în numele/ celui mai absurd triumf"; o muzicalitate a cuvântului ce mă scoate din minți. Înainte de a scrie ceea ce am scris, am recitit de 3 ori textul. Nu pot fi obiectiv, dar ai încredere în instinctul meu: ai ajuns la cel mai mare rafinament liric. E ceva ce surclasează toată presupusa mea obiectivitate critică. | |
| = Discurs luxuriant si thaumaturgic | Aurel Sibiceanu [09.Dec.10 20:02] |
| Întru totul de acord cu Doru Dăncuș. Calofilia și livrescul sunt prezente în doze agreabile, care vă individualizează. De la Victoria Ana Tăușan - o, Doamne, ce poetă distinsă!-, nu am mai întâlnit un discurs liric atât de luxuriant, cu efecte vindecătoare asupra cetitorului atent... Am cetit și remarcat (doar pentru mine) mai de mult calitatea scriiturii Dumneavoastră; acum las acest semn și sper să nu fie stânjenitor... | |
| = Tautologie | Marga Stoicovici [11.Dec.10 02:19] |
| să nu exagerăm domnii mei dragi, pentru că proximitatea beatitudinii a fost mereu acolo unde arta, oricare ar fi ea, trebuie să emoționeze și să nu ne pierdem în superlative, nu cred că autoarea asta își dorește. Recitind acest poem uneori îmi pare că omul devine prin el când sentiment când inteligență pură. Este un balans riscant pentru că este clădit cum altfel decât pe amorul propriu. Orice imitație, ce este oare reflectarea emoției decât o imitație, dacă face abstracție de implicațiile ei omenești devine frumoasă aș putea spune, la fel ca acest poem. De aceea gustul, același pe care l-am simțit citind, nu e o oglindă limpede, ci mai degrabă o zugrăvire teribil de subiectivă menită să descrie obiecte apropiate nouă. Dar mai degrabă un câine decât o stâncă zugrăvind pasiunile omenești parcă trebuie să înfățișeze pe cele ale inimii ca să ne măgulească slăbiciunile | |
| = multumesc | Ela Victoria Luca [16.Dec.10 12:43] |
| Doru, pot afirma ca este o cale intr+adevar ca de la cer la pamant intre ce era in 2007 scris si ce este acum, si sper sa fie macar uneori o cale buna. Dle Sibiceanu, multumesc pentru aprecierea si discreta si rostita. Marga, da, nicio privire-oglinda-reflectare nu are cum fi decat subiectiv-obiectiva. Si indiferent de prea sus sau prea jos tonurile unor aprecieri, am incercat sa raman intr-o arie moderata, atat cat se poate. multumesc, ela | |