| = Pe malul celălalt... | Aurel Sibiceanu [30.Nov.10 10:24] |
| Marea problemă a zilelor noastre este că nici în interiorul aceleiași culturi nu mai comunicăm cum se cade. Afirmația lui Durkheim este mai mult ca niciodată valabilă, și asta într-un secol în care omul și-a rafinat mijloacele de comunicare. Lumea românească, (vai, ce frumos și protocroniost sună, dar îmi place), eliberată de constrângerile de tot felul, cu adevăruri diferite, unele venite din timpul revolut, altele din prezent, dar cele mai multe dintr-un straniu onirism, este încă un mare zgomot, un lințoliu de orgolii, că nici Adevărul Suprem nu are șanse să fie recunoscut ca atare. Sunt multe de spus despre acest mai mult decât eseu. Ca și în alte rânduri, în ceea ce vă privește, și de data aceasta nu se înghesuie nimeni nici să polemizeze, nici să recomande ampla și pertinenta analiză a comunicării, identității și alterității, cu toate că "poama" este gustoasă, plină cu "vitamine". Deși mustește de erudiție, lucrarea de față este "digerabilă", merge la țintă; asta pentru că observațiile sunt logice, de bun simț iar verbul Domniei voastre nu suferă de sclifoseala rece, de reptilă, a elitiștilor care se comportă de parcă ar avea filodormă de la însuși Kant. Voi mai reveni. Cu sănătate | |
| = Completare | Aurel Sibiceanu [30.Nov.10 10:30] |
| Spargeți textul, bateți dublă pauză după un calup de text. Vă alegeți criteriile după care să faceți fragmentarea cu pauză dublă. O cere ochiul cititorului. E mult mai citibil; pe mine un text fragmentat chiar mă atrage să-l citesc. | |
| = strigăt și pustiu | Petre Anghel [30.Nov.10 10:39] |
| Aveti dreptate, când mă apreciați(!!!), inclusiv în sfatul privind redactarea. Voi ține seama. Sigur că e trist că nu se primesc (de fapt, nu se trimit) ecouri și avem impresia că strigăm în pustiu, vorba Eminescului, dar continuăm să urlăm, cum strgă-a moarte câinii (vorba ...mea). Continuăm, continuăm. Sunt si cititori ca Domnia voastră, rari, dar cu atât mai dătători de speranțe. Tocmai acum trebuie întreținut focul limbii și conștiința de sine a nației. Acum, când sunt bombardate din toate părțile, nu cu tunuri slavone, ci cu subtilități cominternisto-globalizatoare. Mult mai eficiente, se pare. | |
| = Dumnezeul frunzei | Petre Anghel [30.Nov.10 10:47] |
| Colegii nostri mai tineri (dar nici cei copți nu fac excepție) nu prea înțeleg, iar dacă înțeleg, probabil li se pare lucru de șagă,că tăcerea e la fel de vinovată ca și participarea la viol. Iar tactica nebăgării în seamă este veche și se aplică de fiecare dată cu succes. Regret că-și închipuie cineva că este poet sau om de cultură citindu-se doar pe sine. Vremea lui Foaie Verde creator pe postata lui a trecut de mult. Foaia verde are nevoe de rădăcină, tulpină, ploaie, pământ frănitor, soare, umbre stelare.Și-un Dumnezeu deasupra (sau înăuntru). | |
| = pietrele izvorului ("atunci și acum") | Ioan-Mircea Popovici [05.Jan.11 22:56] |
| nu mă explic. doar mă implic în tema izvorului și-a învățării. motivele mele-s înmulțite de "atunci și acum" "acum trebuie întreținut focul limbii și conștiința de sine a nației Foaia verde are nevoe de rădăcină, tulpină, ploaie, pământ hrănitor, soare, umbre stelare.Și-un Dumnezeu..." "tezaurul de cunoștințe este transmis unei generații fără ca aceasta să-1 fi adunat" "În Vest se comunică de la început intențiile, în Est este nevoie de un protocol, timpul are alte dimensiuni, se poate aștepta până mâine, chiar și mai mult se poate aștepta, există o plăcere a taifasului și nu întâmplător în Orient au apărut acele minunate povești nemuritoare cu sute și mii de aventuri care nu se doresc încheiate. Punctele de vedere formale pentru deli¬mitarea diferitelor niveluri de învățare, consideră habermas, reies din împrejurarea că învățăm în două dimensiuni " | |