| = . | ștefan ciobanu [28.Nov.10 02:37] |
| uracrea treptelor face parte din zbor. ca si scamatoria de dimineata. as fi dezvoltat poezia ceva mai mult, mai ales ca de la ''dincolo e numai liniștea care '' parca ar fi un alt poem. si aceasta parte finala, imi place mai mult. | |
| + da | Liviu Nanu [28.Nov.10 04:10] |
| Pentru starea de oboseală și blazare transmisă cu acuratețe cititorului și pentru floarea pe lîngă care treci (am scris și eu despre o floare care mă atenționează cînd trec pe lîngă ea), dar și pentru cîteva versuri care susțin poemul ("nimeni nu se gândește că mai sunt pe lumea asta și oameni care nu pot trece pe lângă flori fără să se întâmple ceva", "pisica nu mai prinde șoarecii insomniilor mele" ș.a.) mi-a plăcut poezia. cu scuze pentru deranj al 104-lea cititor, anton | |
| + adevarata | Leonard Ancuta [28.Nov.10 05:28] |
| nu stiu ce impact poate avea la altii. la mine spune simplu: proaspata, inovativa - prin cateva imagini sugestive (urcatul, florile, pisica) - (care la o adica te duc intr-un univers deja cunoscut, casnica, nu te indeparteaza de concret) dar in acelasi timp prin sugestie transcend dincolo de obisnuit si, fara a adauga prea multe laude, are acea simplitate de limbaj care cucereste. nu cunosc autorul, dar cred, personal, ca are resurse pentru mai tarziu. | |
| = . | Vasile Munteanu [28.Nov.10 06:14] |
cred că obosesc/obosită comprimă exagerat finalul; poate o trecere mai lină ar ajuta mai mult; ar întări ideea negării din preaplin; ceva de genul: "o să mă obosesc altă dată// deja sunt/ (și) tot ce vreau e să dorm". | |
| = da pentru Magda | Silvia Goteanschii [28.Nov.10 08:56] |
| insomnia produce un venin al reflecției, generalizat și abstract. un poem cu o "sferă de aplicare" restrânsă - individuum. oboseala se extinde în organism ca o substanță toxică, se extinde mintal de la o starea de slăbiciune particulară la "otrava societății". da, omul este ca o piesă căruia, în timp, îi scade rezistența din cauza autoconsumării excesive și/sau a defectelor de prelucrare a "insomniilor. frumos și pasajul cu oamenii pe lângă flori. | |
| = ' | Silvia Goteanschii [28.Nov.10 08:58] |
| scuze, Marga | |
| = marga stoicovici- aviz | Nache Mamier Angela [28.Nov.10 10:49] |
| prima strofa e greaoie si nu spune mare lucru(deja primul rând e greoi ...) a doua strofa este originala ,are imagini sugestive ,inedite unde poeta demonstreaza talentul sau indiscutabil ultimele doua rânduri dau impresia unei întreruperi brutale a discursului,(obosesc ,obosita sunt prea apropiate ,repetitive),finalul e prea sec,nu "tâsneste",nu impresioneaza,bate pasul pe loc | |
| = . | Costin Tanasescu [28.Nov.10 13:55] |
| primul vers este foarte alambicat, nu-l înțeleg, concret: "excepția de la condamnarea de nevinovăție", probabil este de vină a doua prepoziție "de"... găsesc o stângăcie de construcție cum ar fi: "dincolo e numai liniștea care/ m-am obișnuit să fie doar a mea" sau metafora din "soarecii insomniilor mele"... e și ceva ce mi-a plăcut dar foarte puțin și anume cum este exprimat inevitabilul: "nimeni nu se gândește că mai sunt pe lumea asta și oameni care nu pot trece pe lângă flori fără să se întâmple ceva" si oarecum praful de metafizică ascuns printre rânduri... ultimele două versuri ar trebui să fie trecute, jos, la comentarii. | |
| = Răspund târziu cu scuzele de rigoare | Marga Stoicovici [28.Nov.10 22:25] |
| Steluțeee...wow... Domnule Ciobanu sunt plăcut surprinsă că tocmai partea finală vă place mai mult. Mulțumesc pentru citire și pentru semnul lăsat. Domnule Nanu mă bucur că vă place poemul. Am să caut floarea dumneavoastră. Mulțumesc pentru citire și pentru prima mea steluță(asta da surpriză). Vă mai aștept Domnule Ancuța și cea de-a doua steluță(aceeași supriză). Poemul a fost scris așa, dintr-o suflare și poate acesta este motivul pentru care este simplu(consider că unele lucruri trebuiesc lăsate/păstrate simple). Vă mulțumesc pentru semn Domnule Munteanu Aveți dreptate-sfârsitul nu este reușit. Am sa iau în considerare sugestia dumneavoastră la o eventuală revenire asupra textului. Îmi place finalul în varianta dvs dar e al dvs ( eu mai învăț). Mulțumesc pentru citire,sugestie și desigur recomandare. Mai treceți Silvia este adevărat că poemul are o sferă de aplicare restrânsă (am ezitat între poezie și personale). Da, în timp rezistența scade din cauzele enumerate de tine și alte câteva. Te mai aștept Doamna Angela sunt de acord că finalul nu este ce trebuie(la momentul respectiv a fost singurul posibil). Poate am sa-l modific cândva. Mă bucur că vă place strofa a doua. Personal, mie îmi place mult prima strofă și în special primul vers. Mulțumesc pentru citire și vă mai aștept Domnule Tanasescu orice text este văzut altfel prin prisma celui care-l citește și desigur perfectibil. Cât privește stângăciile de construcție ele există dar mai învăț. Este un text scris așa cum a fost simțit. Mulțumesc pentru trecere. | |
| = da... | ionel ivan [09.Feb.11 06:17] |
| o poezie ca o respiratie galopanta!... e despre rutina (la oras exista din plin asa ceva)...ai trecut cu degetul si peste rana! | |
| = o urcare in sfera constiintei | Gabriel Petru Băețan [17.Mar.11 03:46] |
| vad poezia in sine ca fiind o metafora.o urcare anevoioasa, cu diferite impedimente , cu imagini complexe,avida dupa somn, o scamatorie a vietii care face din figuratia treptelor, o vanatoare de vise | |
| = . | Marga Stoicovici [29.Mar.11 00:39] |
| domnilor, mulțumesc pentru citire și pentru comentarii. Îmi cer scuze că răspund cu întârziere. Marga | |