Comentariile membrilor:

=  .	nica mădălina [26.Nov.10 23:42]
aici mi-a plăcut mult și ar fi un final ce ar face toți banii: am multă răbdare în durere dar asta e altă problemă
=  .	ștefan ciobanu [26.Nov.10 23:44]
esti de parere sa mut versurile acelea la final?
=  .	nica mădălina [26.Nov.10 23:46]
le-ar rupe de așteptarea frigerii, deci nu. mai degrabă, dar nu știu cât îți convine, renunți la celelalte, de după (asta era sugestia mea implicită, din intervenția de dinainte). ideea câinelui poate fi păstrată pentru alt text, aglomerează inutil un spațiu în care deja ai zis ce aveai de spus și anunțaseși din titlu.
=  .	ștefan ciobanu [26.Nov.10 23:47]
asa ma gandeam si eu, sincer. tin mult sa vina dupa ibric acele versuri multumesc de zicere
=  ...	Adriana Lisandru [27.Nov.10 00:26]
pe langa versurile de care vorbea Madalina, mie mi-au placut mult si cele din a doua strofa "deschid geamul zgomotul mișcă frunzele" foarte expresive si curate, mai putin mi-a placut versul care urmeaza, din motive de "tabără"... Tabără... "tabără draga"... :) mai cred ca te poti lipsi de unul din pronumele versului 3 "văd cum îi înghite soarele" ajunge, cred si-acum, daca tot am pornit sa carcotesc, parca merge schimbat ceva si aici "îmi văd mizeria ascunsă în mine ca o comoară" cu mintea mea de miez de noapte, as zice : mizeria sta ascunsa in mine ca o comoara dincolo de maruntisurile astea, e un poem fain.
=  .	ștefan ciobanu [27.Nov.10 01:32]
adriana, am mai periat poemul. imi scapase acel ii vad cum ii inghite. pe tabara l-am lasat, pentru ca nu e vina mea ca are si alte sensuri. asa ar trebui sa nu mai folosim multe cuvinte. ar trebui sa scot si mici, ca deh! poate face pofta si cica e post. multumesc de observatii
=  .	Vasile Munteanu [27.Nov.10 06:16]
mai puțin strofa aceasta: "nevoile fiziologice înlocuiesc/ rugăciunile de dimineață/ văd toată mizeria din mine ca pe o comoară", care nu doar că, pe de o parte, forțează, pe de altă parte, aglomerează inutil ideea, dar în această succesiune aruncă o notă de vulgar involuntar (adică te pocnesc, ele, nevoile fiziologice, exact după ce începi să te gândești la ea); și, nu, ideea nu este să muți strofa mai sus (chiar dacă ți se pare că asocierile de aici sunt o reușită a exprimării: nevoie fiziologică vs rugăciune și mizerie interioară vs comoară).
=  Alexander	Aurel Sibiceanu [27.Nov.10 08:35]
"și toate simțurile revin în trup ca niște muncitori la lucru" Două versuri care mi se par excepționale; prezența lor explică, mai bine zis, sugerează de unde lentoarea și confuzia, de până la ele.. Pentru a nu fi nevoiți să te ducem la Tanacu, să te exorcizeze Daniil(sic!), cred că ar trebui să spui"nevoile fiziologice" PRECED rugăciunile de dimineață." În ceea ce mă privește, nu prea văd sensul titlului; va fi având el o logică dar nu mă ajută pe mine capul să o văd... În rest, cred că așa cum este poemul îl socot a fi chiar unul foarte bun. O zi plină cu isprăvi lirice îți doresc !
=  "multă răbdare în durere"	Alexandru Gheție [27.Nov.10 08:47]
am citit un text bun, ștefan... nu știu cum arăta înainte de a opera modificări, dar în forma asta mie mi se pare ok. Sunt stările unei dimineți oarecare tare bine surprinse... Mi se pare interesantă relația dintre versurile - "din acest moment mă gândesc la tine" vs. "am multă răbdare în durere" :). Dincolo de imaginea faină a scrâșnitului, zborului porumbeilor, sau răcoarea care dă "pumni mici" :), se așterne frumos tăcerea gândului la... Sau coboară dureros. În fine, un text care sugerează, trăiește. Și nu, nu aș mai schimba nimic. Tocmai pentru că aceste poeme trăiesc prin clipele acelea spontane din timpul scrierii :) alex
=  felicitări!	Ottilia Ardeleanu [27.Nov.10 09:10]
dincolo de tăcerea interioară față în față cu zgomotele din mediul înconjurător și de vizualul oferit de poem, îmi place și modul de aranjare a versurilor, acesta conferind o anume calmitate, plăcere de a le parcurge, și asta este chiar exprimată în penultimul vers. îmi plac toate aceste antiteze, astfel, cuvintele, ideile se evidențiază reciproc. și îmi mai place, clar, și pentru că există aici un stil aproape de cel în care, uneori, mă exprim și eu. Ottilia Ardeleanu
=  stimata audienta	Gabriel Petru Băețan [27.Nov.10 17:14]
Problema lui Ciobanu este ca scrie ca un inginer de cuvinte, arunca cu metafore care sar in ochi, dar imaginea de ansamblu a poeziei lasa de dorit. Sa o luam cu inceputul. Inceput plat, scrasnit de dinti si porumbei pe pervaz. Ciobanu ne povesteste si ne invata cum e sa fii un adormit care se trezeste, o filozofie profunda as zice. Dupa aceea o repetitie obsesiva, ma gandesc la tine, ca si cand obsesia e mai puternica decat sentimentul, dar nu e bai asta, nu inteleg de ce trebuie sa spuna ca e tacere in casa, ca este evident cadrul poeziei, iar noi nu suntem batuti in cap ca sa ne fie explicat lucru asta. Trebuie sa recunosc ca metafora cu muncitorii este singurul lucru bun din poezia asta si chiar il felicit ca a nimerit-o. Mai apoi Ciobanu ne vorbeste de nevoile fiziologice, nu stim care sunt ele, dar banuim ca este vorba de urinare, defecare sau masturbare, masturbarea ar fi mult mai plauzibila cand te gandesti obsesiv la cineva. Ma gandesc la tine, este atat de liniste in casa, ma gandesc la tine, si nevoile mele fiziologice ma indeamna, ma cheama ca muncitorii la lucru manual. Vad mizeria din mine ca pe o comoara, Ciobanu ne spune ca produsul nevoilor sale fiziologie este comoara, bogatia sa. Nimic de obiectat, imaginati-va ce forma are manerul ibricului si ce mancarimi are o palma de foc. Frumoasa aceasta metafora a nevilor zilnice. Si, da, trebuie sa ai multa rabdare sa iasa din tine toata aceasta bogatie…
=  raspunsuri	ștefan ciobanu [28.Nov.10 01:52]
.vasle, in primul rand multumesc pentru recomandare. cat despre strofa cu pricina: e pusa pentru veridicitatea momentului, a desfasurarii actiunii. nu am vrut sa romantez momentul inutil. asa cum o rugaciune adevarata cere extirparea mizeriei din tine ca o confesiune in fata Divinitatii (nu simple multumescuri bla bla bla), nevoile fiziologice tin de sanatatea trupeasca. de aceea am zis toata mizeria, acel toata are rolul de a readuce mizeria psihica in prim plan. iar comoara tine de acceptat. aurel, daca as spune preced, ar schimba radical datele. si in acest context ar avea dreptate vasile. multumesc de citire, cat despre titlu, se leaga de rabdarea din final. dar asta e alta problema :) alexandru, iti spun eu cum arata poemul. dupa final mai veneau doua imagini care ingropau mesajul. madalina mi-a aratat ce si cum, personal cred ca in scrierea mea mai trebuie sa lucrez la frane. :) multumesc de trecere ottilia, calmul este o floare a rabdarii. uneori o floare carnivora. multumesc de citire si semn lasat.
=  domnule Ciobanu	Marga Stoicovici [28.Nov.10 04:11]
eu vă doresc o așteptare cât mai inspirantă ca să vă frigă acel mâner deoarece pe mine nu m-a fript deloc ca și cititor desigur. câteva aspecte aș remarca. construcția volitivă a poemului de la care mărturisesc mă așteptam mai mult dar merge și așa. summa cum laudae însă nimic mai mult.acel “aștept să mă frigă” cred că a stricat totul însă se prea poate să greșesc sper să nu vă deranjeze opinia mea cât se poate de sinceră la bună re-citire domnule Ciobanu, cu sau fără fripturi
=  părere	Liviu Nanu [28.Nov.10 04:21]
Am remarcat cîteva versuri care îmi par inspirate și în jurul cărora s-a construit poemul: "răcoarea tabără pe mine cu pumni mici" "toate simțurile revin în trup ca niște muncitori la lucru" "văd toată mizeria din mine ca pe o comoară" (eu mă gîndesc la o altfel de mizerie, făcînd abstracție de cele două versuri precedente) Mai sînt și scăderi în text, dar nu insist pe ele, au fost sesizate și de alți comentatori. Aș modifica "pe_pervaz", nu sună bine pepe.
=  stiu ca	Leonard Ancuta [28.Nov.10 05:35]
toata lumea o sa se mire ca spun asta, dar pe mine nu m-a prins poeml asta. e drept, recunosc, are constructii frumoase, dar ca intreg, ca transmisie, ideea mi se pare insuficienta. la modul ca o sinucidere sugerata in titlu nu mi se pare bine redata in final, chiar daca finalul e are un farmec. probabil ca sa echilibreze poemul, titlul ar trebui schimbat.
=  poem în grup	cristian catalinoiu [28.Nov.10 10:18]
"Și nu, nu aș mai schimba nimic. tocmai pentru că aceste poeme trăiesc prin clipele acelea spontane din timpul scrierii", spune mai sus un cititor. dar de ce? parcă e mai interesant așa: fiecare vine cu o sugestie ("eu aș schimba aia" - gata, se face!; "eu aș suprima versurile alea și le-aș muta pe celelalte"...- gata, am suprimat, mutat, periat, retușat, îmbrăcat, colorat!), autorul o preia, îi dă curs, poemul devine altul, toată lumea e mulțumită și reușita e a comunității poetice. iar fiziologia înlocuind rugăciunile mi se pare o imagine extrem de reușită: cotidianul reducând sacralul la fiziologic. realitatea de zi cu zi
=  iar raspunsuri	ștefan ciobanu [28.Nov.10 11:09]
marga, nu trebuia sa te friga. acolo era vorba de asteptare :). dar e bine cand se citeste si asa, fara aprofundare. e semn bun. liviu, eu sunt de parere ca folosirea unor astfel de constructii, atunci cand o alta exprimare ar strica cursivitatea, nu sunt condamnabile. leonard, ca sa fac o gluma, eram sigur ca tie nu iti va place acest poem. tie iti plac doar poemele tale:) cristian, eu multumesc celor care mi-au dat sugestiile cu care am fost de acord. sunt si din cele cu care nu sunt de acord, si se vad reactiile.
=  .	Costin Tanasescu [28.Nov.10 14:26]
De cele mai multe ori nu răspund scriiturii poetului Ștefan Ciobanu pentru că mi se pare că folosește un tip de vers "anesteziat". Nu-s adeptul exercițiului "găselnițelor"... sau etichetei "obiectivitate". Simt însă nevoia să intervin sub acest text deoarece sunt impresionat de acuitatea vocii acestuia în acest text și de reușitul succint. Felicitări.
=  reu	ștefan ciobanu [29.Nov.10 09:33]
cat de mult imi ''plac'' mie comentariile de acest gen, cu persoane care isi dau cu parerea despre toate poeziile scrise de autor, desi e clar ca nu le-a citit, apoi spune si cateva cuvinte despre poezia sub care s-a trezit in dimineata sa comenteze. sunt ''diminentiale''
=  .	ștefan ciobanu [29.Nov.10 09:34]
desigur apoi spun cateva cuvinte.