| = "actorii talentați nu mor niciodată" | Alexandru Gheție [24.Nov.10 21:52] |
| un discurs rece, fără ocolișuri... s-ar putea spune că jocul unui rol pe o scenă goală e o... imagine folosită de n ani, dar aici nu despre asta e vorba :). Mai importante îmi par căutările și lovirile de... "muzele curve", îmbrățișările celor dragi, uitarea și inutilitatea trecerii. De fapt textul începe clar, în jurul acelui "n-am trăit cum mi-am dorit" se rotește tot textul. teama de acele goluri neacoperite mi-a plăcut aici, moartea ca o simplă pânză care acoperă tot. Iar spectacolul în sine se pierde. Talent, muze, norc, căutare... Am citit cu plăcere, alex | |
| = . | Vasile Munteanu [24.Nov.10 22:12] |
mulțumesc, Alex, pentru preumblarea printre cuvinte; eram convins că nici de acest text nu se va apropia nimeni. | |
| = discret | Doru Emanuel Iconar [24.Nov.10 22:41] |
| Ne apropiem. Suntem mulți. Peste o sută. Citim. În tăcere. Privim în jur. Recitim. Ce ar mai fi de spus? Teamă mi-e că n-oi trăi nici eu cum îmi doresc. Doru Emanuel | |
| = Doru | Vasile Munteanu [24.Nov.10 23:01] |
unul dintre autorii mei preferați spune (desigur, fără pretenția originalității) ceva de genul (scuze dacă nu am să redau întocmai): "Nu îi înțeleg pe aceia care vorbesc tot timpul despre trecut sau despre viitor și nu văd clipa de față, care singura este realitate; restul este iluzie care s-a dus sau iluzie pe care ți-o faci; și de trăit când trăiești?" tu deja trăiești cum îți dorești. mulțumesc pentru lectură și, mai ales, pentru cuvinte. | |
| = Ei, aș... | Miclăuș Silvestru [24.Nov.10 23:16] |
| dacă-mi permiteți....! Sunt trist de soarta ...actorilor! Dar, soarta e crudă cu noi toți!..."poate că nici nu aș mai trăi/dacă abia moartea nu mi-ar fi neclar ce înseamnă" - mi se pare o formulare "neclar"ă. O părere strict personală... este agasantă folosirea frecventă a punctului. Mă rog, este textul dv și îl ornați cum doriți. Ex:"la început discret. ascunzându-și gestul. apoi din ce în ce mai vehement. mai fățiș...." ( Cel ce semnează scenarii... soțul plasatoarei... mă face să cred că ați cunoaște un asemenea caz...) În general, pot spune că este interesant subiectul; ar prinde bine o doză mai mare de optimism! Aici, "cu o mină tristă" (mână) semnez, urându-vă mult succes. Vă citesc și eu, cu plăcere. cu respect | |
| = . | Vasile Munteanu [25.Nov.10 06:21] |
| domnule Silvestru, să le luă pe rând: i) soarta actorilor? să spunem că este numai un (pre)text; ii) am recitit fraza care vi se pare neclară; mi-a fost clar; mai mult, am ajuns la concluzia că redă exact ceea ce am intenționat să spun; iii) vă agasează punctul? mai agasant ar fi dacă l-aș elimina și aș păstra forma actuală; să mă apuc să tai și să cosmetizez - ar fi altceva; iv) cât despre cazuri..., cine nu este un caz? mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = . | Costin Tanasescu [25.Nov.10 10:15] |
| mai repede eseu... conditia artistului. vremea, timpul isi lasa amprenta peste cel care face arta mult mai dureros decat peste "restul"... un text depresiv. de ce-oi fi intrat aici... | |
| = Vasile | Dana Mușat [25.Nov.10 10:13] |
| 1. muzele sunt curve? oh my god! Și eu care încă mai credeam în ele și forța lor creativă. Se pare că s-au dat de trei ori peste cap și s-au prefăcut în iele. Numai alea sunt așa...curve. 2.poezia ta e într-o formă originală, dar obosește tare mult. Poate dacă ar fi fost pe hârtie aș fi apreciat-o mai mult. (e un fel de indemn ăsta) Dana | |
| = . | Vasile Munteanu [25.Nov.10 10:23] |
| Costin, ai dreptate, Teatrul de Comedie este în altă parte; în cazul tău, ca să riști cât mai puțin să întâlnești o depresie, îți recomand Teatrul Mic de Comedie; dacă nu grăbești, poate în 10-20 de ani apare și Teatrul Foarte Mic de Comedie; apoi, Cel Mai Mic, Cât Se Poate de Mic, Mai Mic de Atât nu Există, Adevăratul Teatru de Comedie, La Oha, La Șto și ce i-o mai trece prin minte celui dispus să se a_muze (a privativ); în plus, nu înțeleg de ce nu te întrebi pe tine de ce ai intrat? și, ce-ai zis, dacă tot am intrat, cum dreaq să nu mă bag și eu în seamă; desigur, așa, în glumă. Dana: pe bune? și eu care credeam că forța creativă este a aceluia care creează; că s-au dat peste cap, nu te contrazic, dar se pare că au rămas așa; nu, nu există originalitate; mulțumesc pentru îndemn; și, desigur, pentru lectură și pentru semnul despre. | |