| = Pâinea noastră... | Florentina-Loredana Dănilă [18.Nov.10 09:00] |
| Emoționant, bine scris... Câteva lucruri în viață nu se pot uita. Felicitări! "doamne nici o pâine din lume oricât de albă nu aduna grămadă atâtea guri mică rotundă neagră și dulce în saci de cânepă cu etichetă albă scrisă în grabă cu un creion chimic cobora o dată pe lună la noi în stație!" Finalul este plin de forță. Amărăciune amestecată cu nostalgie. | |
| = Pâinea cea spre ființă... | Aurel Sibiceanu [18.Nov.10 09:31] |
| Epic, cum sunt mai toate poemele tale,Petruț, poemul acesta reușește să "detoneze" în cetitor stări lirice și emoții deosebite, crescânde de la vers la vers... Cât privește bunătatea pâinii acelor ani, ce să spun? Îmi amintesc și eu de pâinea aceea, cam cum îmi amintesc de prima jucărie - o motocicletă de lemn -, ori de primul sărut, primit de la o tătărușcă, în inima Dobrogei, unde părinții mei aveau domiciliu forțat... Pâinea acelor ani, Prietene, așa cum bine spui era coborâtoare direct din "Tatăl nostru"... | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [18.Nov.10 10:26] |
| *** va multumesc, dragi prieteni! vorba poetului..., ce minune ca sunteti, ce intamplare ca sunt! | |
| = domnule Petruț Pârvescu | Ana Gabriel-Laurențiu [27.Feb.12 19:24] |
| aceasta poezie (prin ironia sa) poate sa creeze cu ușurință un Moromete al secolului 21. dar cel mai mult am remarcat naturalețea curgerii versurilor. ne mai auyim, Gabi | |
| = nu uitam....!! | Anni- Lorei Mainka [28.Feb.12 03:20] |
| cum am putea uita de RATA nu, avem toti, suntem solidari... ati reusit , maestre, ce noua nu ne-a reusit....sa ne gasiti un numitor comun. RATA | |