| = Post scriptum | Tudor Cristea [07.Nov.10 14:37] |
| Am avut dreptate în cele spuse în chapeau-ul acestui text privind polarizarea (din motive politice) a societății românești. De fapt, nu a societății, ci a anumitor segmente ale acesteia. Iată, în timpul funeraliilor poetului, la postul TVR1, un Andrei Cornea blamează fără reținere atât omul (și omul politic), jurnalistul, cetățeanul, dar și poetul (despre care afirmă că e mediocru). Dar nu bietul Cornea e vinovat aici, ci conducerea televiziunii cu pricina, care, mai mult ca sigur, răspunde unor comenzi dinspre partea oficialității. De altfel, acest Cornea a opinat că prezentarea președintelui Băsescu la catafalc într-o ținută neglijentă (flanelă albastră) ar fi reprezentat un bemol pus ceremoniei exagerate prin amploare. Pe de altă parte, unii dintre invitații altor posturi (de știri), care prezintă întreaga ceremonie funerară, exagerează și ei, idealizându-l pe Dispărut, care devine un cavaler fără frică și prihană. Un fapt care mi se pare semnificativ (deși mă contrariază): am trimis un e-mail unuia dintre redactorii acestui site imediat după ce am postat acest text, rugându-l să atragă atenția asupra lui. În chip surprinzător, imediat după expedierea e-mail-ului meu (a cărui primire mi-a fost confirmată), textul a fost scos din colecția "Starea poeziei", unde-l plasasem ca să poată fi sesizat pe prima pagină. Dacă acest incident nu mă determină să șterg textul, asta e doar din respect pentru cititorii de pe site (care, iată, deși e duminică, deși site-ul anunță pe prima pagină derizoria manifestare care e Festivalul de umor"Povestea vorbei" de la Rm. Vâlcea - umorul de acest tip e urmașul vechilor brigăzi artistice de agitație și grupuri satirice din vremea comunismului! - îl accesează în număr mare). | |
| + tudor cristea-obiectiv | Nache Mamier Angela [07.Nov.10 18:51] |
| iata o interventie critica lucida,care analizeaza cu limpezime opera acestui autor mult prea impetuos ,prolific ,care a dat si va da nastere unui adevarat dedal de aprecieri ,unele patimase,altele juste poate de abia de acum încolo exegeza critica inteligenta îi va acorda locul pe care îl merita în literatura româna tudor cristea ocoleste "fenomenul paunescu" si califica ultima carte printr-o metafora reusita :"E un Babilon de semne,de voci,de sunete si de culori ,care mai stralucitoare,un enorm bâlci de sentimente contradictorii,de cuvinte adevarate sau false,întelepte sau lipsite de spirit,vibrante sau lâncede,pedestre sau geniale,derutând prin acest amestec inform,dar cu o anumita maretie atât în înaltare cât si în cadere.Nu însa si în eroare" autorul ,de aceeasi generatie cu poetul Paunescu este cu atât mai mult credibil,obiectiv si salutam fina sa perceptie e un subiect delicat,criticul ,el insusi poet ,poseda un "al nu stiu câtelea simt" care îl conduce spre afirmatii care ne conving si sunt incontestabile:adrian paunescu a avut slabiciuni omenesti ori literare dar ramâne dupa o analiza scrupuloasa un Poet afirmând acestea nimeni nu spune ca a fost un geniu ,dar sa dam cezarului ce-i al cezarului... acest articol are în acest moment valoare de lintoliu involuntar caci Tudor Cristea "acopera" autorul de CUVINTE ,sobre si decente un adevarat exemplu de profesionalism | |
| = Despre morți numai de bine | Lacatus Daniel [07.Nov.10 19:23] |
| Să nu-i judecăm caracterul și persoana, sunt alții mult mai răi decât el care încă mai bântuie printre noi și nu au contribuit cu nimic cultural. Ca poet l-am admirat, deși susțin în continuareca e departe cu mult de Eminescu. | |
| = Paradoxul e că... | Gârda Petru Ioan [07.Nov.10 20:00] |
| ...unii dintre cei ce accesează acest text sunt protagoniști ai derizoriei manifestări. C-așai în viață. | |
| = Toate trec... | Gheorghita Ionescu Eugeniu [07.Nov.10 22:00] |
| Pentru viitor,cei ce vor dori sa elogieze vor avea ce,cei ce vor dori sa blameze vor avea ce.Eu spun ca: A fost un om cu daruri si pacate Abil talent sub vremurile cand Un orizont de capete plecate Isi vamuia si cel din urma gand. Sa despietrim a inimilor glie Sa-i facem loc intr-un modest crivat Ingaduind alaturea sa fie Marilor Morti,pe care i-a cantat. | |
| + Adrian Paunescu | Marina Nicolaev [08.Nov.10 08:13] |
| Domnule Tudor Cristea, ati scris articolul cel mai echilibrat din cate am citit... Stim ce a insemnat Adrian Paunescu pentru multi dintre noi...Ne amintim de revista Flacara cu poeziile-dedicatie pagini intregi care te infricosau... Si ne mai amintim de poeziile lui din perioada in care nu stiam cui apartin metaforele din poeme, lui sau Anei Blandiana (volumul din colectia “Cele mai frumoase poezii")... Si totusi, cenaclul Flacara din vremea aceea cu Pittis, Vintila, Hrusca, Tatiana Stepa, Dan Andrei Aldea samd a deschis portile mintii si sufletului multora! Reprezinta Tineretea multora! Sigur insa pentru Basarabia si Basarabeni a insemnat cu totul altceva, ceea ce noi ceilalti nu avem posibilitatea sa percepem! "Primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă, a venit, azi la București pentru a-și lua rămas bun de la marele poet, pe care l-a cunoscut personal. Totodată, ambasadorul Republicii Moldova la București, Iurie Reniță, a adus o coroana de flori, spunând că este din partea președintelui Mihai Ghimpu și a conaționalilor săi. Un mesaj de condoleanțe a expediat anterior și premierul moldovean, Vlad Filat." (RL) Si sunt convinsa, daca in anii 70-80 ar fi militat pentru Basarabia, am fi avut-o inapoi deja! Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc Cum te blestema unii, vreau să zic, La fel cum lumina pârăsc. Dar ce-ai face tu și cum ai trăi De-ai avea mamă și-ar muri, Ce-ai face tu și cum ar fi De-ai avea copii și-ar muri?! Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc. Vei fi mare tu, eu voi fi mic, Dar numai din propria-mi viață trăiesc. Nu frica, nu teamă, Milă de tine mi-i, Că n-ai avut niciodată mamă, Că n-ai avut niciodată copii. (Grigore Vieru) | |
| = A murit Păunescu! Trăiască Păunescu ! | IOAN ILICA [08.Nov.10 11:09] |
| Din punctul meu de vedere, Păunescu este o stare de spirit. A încerca să încorsetezi un sentiment în forma brută a unei teorii înseamna cel mult să te dezici de om ca și cuget. Păunescu - omul, a fost " un om între oameni", iar dacă tina se rasfrânge din criticile prea acide ale așazișilor non- comuniști asupra propriilor revere, să știe că blamat a fost și Eminescu, și Caragiale, și ... Că ăsta-i crezul nostru, întâi păruim bine, apoi adulăm cu fervoare. A murit Păunescu! Trăiască Păunescu! | |
| = garda petru ion-adevar | Nache Mamier Angela [08.Nov.10 11:14] |
| stimate gpi, va înselati amarnic de a considera ca suntem cu totii "protagonisti" e o insulta ,în ceea ce ma priveste si dovedeste ca aruncati cu parolele în vânt aveti habar cine suntem cu adevarat...nu ne bagati pe toti în aceeasi oala ! | |
| = Mangafaua sunt eu | Gârda Petru Ioan [08.Nov.10 12:00] |
| Doamnă Nache Maria Angel, protagonist înseamnă personaj principal. În cazul de față este vorba despre mine. Nu vă explic totul, dar dacă citiți articolul cu atenție (și comentariile), așa cum am făcut eu, veți înțelege. Ciudat e că eu am spus "unii", gândindu-mă mai ales la mine, iar dvs. ați înțeles "toți" cu gândul la dvs. :) D-le Cristea vă voi citi în continuare, chiar dacă voi continua să "cânt România" pe ici pe colo. Tot respectul! | |
| = garda petru ioan-precizare | Nache Mamier Angela [08.Nov.10 12:07] |
| ok merci pentru precizare | |
| = ... | Silvia Bitere [08.Nov.10 13:27] |
| Despre Adrian Păunescu se pot spune multe lucruri. Domul Tudor Cristea, fiind un maestru al vorbelor frumos așezate în pagină și nu numai, ne-a prezentat omul Păunescu în viață, în casa vieții domniei sale - poetul. Cum l-am văzut eu pe maestrul Adrian Păunescu. Un om care a simțit cu sufletul și asta se vedea cu ochiul liber, doar privindu-l, doar văzând cum i se zbate vena la gât, doar privindu-i ochii...a trăit și a murit spre nemurire într-o veșnică nemurire cu cei care au văzut în el oglindirea unui om cu minte sclipitoare, nu un geniu, cum poate mulți îl consideră postmortem, dar poate că genial prin vivacitatea graiului său pătrunzător, până în măduva oselor când recita versul. Versul urca pe limba domniei sale mereu sprinten, chiar și în momentele de tristețe, își avea ecoul lui inconfundabil și ne place sau nu, de l-am iubit sau nu, intra la suflet măcar momentul rostirii lui, atunci și acolo – EXISTA. Fără metaforă, domnia sa repezintă un fapt concret, un deces, o moarte aici pe pământ. Dar mai sus decât toate legătura cu divinitatea îl va păstra etern. Cioran spunea despre moarte așa: „Nu îmi este teamă de moarte, ci de eternitatea ei”. Oare poetului Adrian Păunescu i-o fi fost frică de moarte în sensul tragic al morții ? Mai puțin ne interesează acest aspect acum. Ne interesează, dacă citindu-l pe omul Păunescu, plecăm cu ceva în viață, dacă suntem mai deștepți cu o carte, cu un Păunescu în plus. Dacă am câștigat ceva din noi, pentru noi, dacă am învățat ceva de la poetul Păunescu, dacă merită să-l păstrăm ca valoare în memoria noastră, în cultura noastră. Pentru că nu vorbim de Adrian Păunescu doar ca om ci mai ales ca om de valoare (căci asta ne interesează - pentru și în literatura noastră, trecerea sa în neființă trebuie să îmbrace faptic imaginea unui popor, și reușește. Și pentru că Adrian Păunescu a fost român din naștere și pentru că a iubit cu patimă țara lui, valorile țării lui, sufletul neamului domniei sale, poeziile sale vor vorbi de la sine poporului. Poezia lui Păunescu, îi va face onoarea înscăunării vieții sale pe firmamentul poeziei noastre de valoare așa cum, fără îndoială, poetul a simțit-o de pe vremea când încă trăia viu... | |
| = Basarabia lui Adrian Paunescu | Marina Nicolaev [09.Nov.10 00:53] |
| Nu este misiunea mea pe Pamant sa afirm cine a avut sau si cine are coloana vertebrala; cine este amoral din nastere si cine nu; cine are caracter sau nu; si nici sa alcatuiesc o alta istorie a literaturii (fara compilatii), una Reala, a Romanilor din Romania Mare. Ma gandesc inca de ce acest Adrian Paunescu a fost mai respectat in Basarabia si mai putin in alte locuri. De ce acolo, in Basarabia, cantand, recitand, iubind pe tunuri, este la rang de cinste si in alta parte, nu. Nu este vorba numai de creatia sa (inca discutabila, dar iata, exista, cartile s-au epuizat din librarii, o analiza obiectiva vom fi in stare sa alcatuim fara orgolii si circumstante) si nici despre caracterul sau (s-a autodefinit deja), despre viata lui particulara afisata indecent (si aici compar cu tot ceea ce exista in alte locuri, din Occident, cu alte persoane publice) cand inca nu se uscase pamantul pe sicriul sau si nici despre perioada in care a deviat cu acordul nostru al tuturor. Al tuturor celor care alaturi de el in salile arhipline cantam "Cin'te taie mielule? Dumneavoastra domnule/Cine moare mielule? Si noi mieii, domnule/Si voi domnii, domnule/Noi cu totii, domnule". Trebuie sa recunoasteti ca era ALTCEVA! Ca ar fi putut fi ALTCEVA! Doar la acea Basarabie spre care Adrian Paunescu s-a intors mai devreme decat noi ceilalti, ca si cum, de fiecare data, de cate ori se ducea acolo, ar fi vrut sa o ia inapoi, cu totul, pentru sine, ma gandesc uneori, cu neputinta. Ma gandesc la acel Paunescu pe care nu il cunoasteti, si nu il cunosc, la cel care ar fi putut fi, ce as fi dorit sa fie in anii adolescentei, la acea aschie de suflet dintr-o padure cat o Basarabie a sufletului sau. Moartea lui Adrian Paunescu nu a deschis din pacate Portile Unirii si nici nu a iluminat Podul de Flori de peste Prut. Ne-a lasat doar cu tristetea de a le infaptui intr-o zi noi singuri. Ceilalti de dincolo inca tac. "Saraca sora basaraba Tu, cea mai sfanta dintre toate Zadarnic mama te intreaba Daca traiesti in libertate" Imi doresc sa existe o zi in care sa cantam toit impreuna cantecele Tatianei Stepa sau ale lui Nicu Alifantis. Sa existe o zi fara tratate de frontiera intre Moldova si Moldova. | |
| = Marina, | Tudor Cristea [10.Dec.18 14:27] |
| Mai întâi vreau să le mulțumesc tuturor pentru accesarea acestui text, pentru comentarii și pentru steluțe. Și acum despre Basarabia, care e locul de unde mă trag, prin mamă. Am fost, la jumătatea lunii trecute, la Chișinău, la Bibioteca "Târgoviște" (care a împlinit 15 ani) și la Uniunea Scritorilor (care a împlinit 90). Cunosc mai mulți scriitori, între care Mihai Cimpoi, președintele U.S. din Moldova, care e colaborator permanent al revistei pe care o conduc și care vine, periodic, la Targoviste, cu ocazia unor manifestări culturale (cum ar fi Festivalul de literatură "Moștenirea Văcăreștilor" sau Festivalul "Crizantema de Aur" - au și ei, la Chișinău, un Festival al romanței numit "Crizantema de Argint"),însoțit de alți câtiva scriitori moldoveni( Iulian Filip, Ianoș Țurcanu, Vasile Romanciuc și alții). El a fost prezent la înmormântarea poetului și a cuvântat, alături de președintele Academiei de Științe, Gh. Duca, și de poetul Nicolae Dabija. La ceremonie au fost prezent și primarul Chișinăului, Dorin Chirtoacă,dar și alte personalități moldovene. De la noio, vicepreședintele US, V. Vosganian și președintele Academiei (care a cuvântat oarecum confuz)... Apare întrebarea de ce Păunescu e mai apreciat în Basarabia ca la noi. Eu răspund (deși e foarte complicată problema, dar să încercăm a tăia nodul gordian): din aceleași motive pentru care și Paul Goma e mai apreciat acolo. Am fost acolo și cred că am înțeles ceva: în Basarabia, tensiunile se creează nu neapărat între comuniști și necomuniști (deși partidul lui Voronin e taxat de comunist), ci între românofoni și rusofoni. Acolo, când spui comunist, spui rusofon și adept al Moscovei. Prin urmare, fiind naționalist, Păunescu nu poate să nu fie iubit, pentru că basarabenii îl iubesc și îl apreciază mai mult pe Goga decât pe Bacovia, iar la ei Eminescu e un zeu. La noi, unde toți cei care au condus țara în ultimii 20 de ani au fost comuniști (deși se dau fete mari - și nu mă refer doar la cei din structurile superioare, ci la toți, până la ultimul director dintr-o școală sătească) s-a declanșat, în procesul luptei pentru putere și posturi, o luptă murdară în care ideea că ai fost comunist, că ai slujit regimul Ceaușescu etc. a devenit armă de luptă. S-a creat și un termen incriminant (pe care, vai, îl utilizez și eu): național-comunism/ comunist. De aici, acea caricatură care a fost condamnarea oficială a comunismului, făcută, de fapt, de foști comuniști sadea, care i-au incriminat pe alții (între care, Păunescu) ca foști comuniști. A se citi, pe net, în ACUM:TV, ce scrie Tismăneanu despre Păunescu! Sigur că Păunescu a fost un patriot și un mare român, un mare iubitor de Basarabia și de România Mare, dar vă atrag atenția asupra unui lucru: nici în Moldova ideea Unirii nu e susținută de toți cei care susțin ideea românității. Și asta, din motive care s-ar putea să ne pară meschine. Dacă ne-am uni, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova ar deveni președinte al Filialei Chișinău a USR, iar președintele Moldovei ar deveni prefect într-un județ. Asta ca să dau doar două exemple. Ideea Unirii e sublimă, dar, pentru moment, Moldova (care e, în realitate, o Basarabie ciuntită, cu Sudul și Nordul date de Stalin Ucrainei, e preocupată de ideea românității. Și mi s-a părut că au rezultate: elevii basarabeni din școlile românești vorbesc o limbă mai literară decât elevii români! I-am auzit eu însumi. Râmânia Mare rămâne, din nefericire, un vis depărtat. Pe care și eu l-am visat întreaga viață, ca și Păunescu. Doar că el ni l-a și revelat! | |
| = Fiți creștini măcar 40 de zile | Gabriela Marieta Secu [09.Nov.10 21:29] |
| Nu cred nimic despre acest text... Știam doar că poezia este sentiment tradus în cuvânt care la întâlnirea cu cititorul trezește același sentiment sau altele în funcție de bagajul sentimental-cultural al fiecăruia... Suntem la ceas de pomenire critici literari, judecători ai unui fenomen pe care , cred eu, nu suntem încă suficient de înțelepți în a-l pricepe... Cum l-am perceput eu? Ca pe un om murdar de viață, de viața timpurilor trăite și de noi ceilalți cu destule lașități... de unde curajul... un Om Vinovat de iubire și un POET care a îndraznit să ia POEZIA ADEVÃRATÃ de pe raftul de sus al BIBLIOTECILOR (pentru cei care nu știu Paunescu recita poezie din toată lirica lumii) și să o dăruiască oamenilor în cetate!!! Cum să-i fie iertat asta? Ce Prometeu a fost iertat că a dat Focul oamenilor? Cum să mai apară elitiștii savanți când tot omul s-a îmbibat cu poezie pe gratis în arenă, și apoi se apucă el sărmanul necititul și intră singur să citească, să se dumirească de ce și-a simțit sufșetul în palmă atunci când a auyit o poezie... Tăceți măcar 40 de zile... Fiți creștini... Adrian Păunescu și-a dorit să fiți mai buni să vă depăsiți limitele... | |
| = "Aceasta este... | serban georgescu? [10.Nov.10 13:20] |
| ... una dintre acele imprejurari descurajante in care adevarul necesita tot atata sustinere ca si minciuna" (Herman Melville, in Moby Dick) | |
| = acest | Anni- Lorei Mainka [14.Nov.10 18:37] |
| cuvintul pe care il cautam in legatura cu textul (si celelalte analize ale dvs) acesta este - cumpatare. Aveti un stil care linisteste.....chiar cind e o tema care a cam "scos fum si flacari " din multe guri si urechi in aceste zile!!!! am observat - si pare normal - ciinii latra dupa ce a trecut ursul! | |
| = obstacol in receptare | Alexandru Draghici [15.Nov.10 15:35] |
| 'Dar "fenomenul" acesta a devenit un obstacol în calea receptării poeziei.' Aceasta este in opinia mea una din esentele celor scrise aici. | |
| = .... | Mihai Robea [03.Dec.10 20:02] |
| când ești la picioarele unui munte care v-a spart toate canoanele este bine să vorbești mai încet(v-a ieșit cu jumătate de gură), fiindcă există pericolul de avalanșe, iar avalanșele ăstea dacă te prind te transformă într-un mort viu. | |