| = Părăsiri-despărțiri-reveniri | Serban Stanescu [07.Nov.10 09:25] |
| Da, se pare că, până să ne hotărâm să fim "altfel", trebuie să trecem printr-o multitudine de "întunecări". Se pare că trebuie să ne despărțim de mulți și multe. În ciuda titlului poemului, care mi se pare cam sumbru, am descoperit echilibrul citindul și îndrăznesc eu să spun, uimirea copilului plecat să exploreze o lume vastă, cvasi-necunoscută, care i se dezvăluie fragmentar, contradictoriu, fără a fi totuși o imagine dezagregată, a unei evidente descompuneri. Mi s-a părut interesantă ideea parantezei literare: "a celor ce se despart de propria stradă fără să le pese de drumul pe care au mers sau de gura lung sărutată" ............ "hrana asta care nu e bună pentru niciun om, nici măcar pentru cel de la capătul podului, cel care m-a purtat prin cuvinte goale" ...între care, urmează argumentația temei. Asta îmi crează acel sentiment de "va urma" și de interactivitate. Îmi place? Pot continua, după un scenariu liber ales. Îmi displace? La fel. Am modelul în față, deci pot să îmi încerc creativitatea. Văd deci șarpele Uroboro sau "Alfa și Omega", înlănțuite într-un etern sfârșit-început. Well done! | |
| = Serban | Ela Victoria Luca [11.Nov.10 00:44] |
| greu de redat început-sfârsitul fără să faci din ele poduri sau fără să stii cand totusi incep lucrurile sa se incheie pentru a incepe altele. si mai ales sa nu hranesti hauri, intunecimile, oriunde ar fi ele. multumesc, ela | |