| = Da. Recunosc | Adriana Gheorghiu [05.Nov.10 07:57] |
| In timp ce cuvintele lui Nichita Stanescu nu au somn, cuvintele lui Petre Anghel se odihnesc pe umerii versurilor poetului. Eseul este o tesatura frumoasa, in care firele vietii poetului se impletesc firesc cu observatia critica domoala. Da. Il recunosc pe Nichita Stanescu ca stapin. El este “stapinul lumii cuvintelor” , care tot ce atinge “se transforma in poezie”. Poeziile alese in text au privilegiul de-a fi mesagerii sutelor de poezii , nascute din “necuvinte’, “noduri”…din “nesomnul cuvintelor”. Am citit eseul ca pe o scrisoare in care mi se scrie despre cineva drag. Asa ca voi pastra aceasta scrisoare pe raftul bibliotecii….fie ea si elctronica, in vecinatatea volumelor de poezii ale lui Nichita Stanescu. | |
| = incurajare | Petre Anghel [05.Nov.10 09:39] |
| Stimata Adriana Gheorghiu, va apreciez... aprecierea si sunt incantat ca iubiti poezia lui Nichita Stanescu (nu stiu de ce nu ma mir). Asemenea observatii ma incurajeaza in demersul pe care-l intreprind. Sa aveti noroc! | |