| = help | Dana Mușat [02.Nov.10 17:11] |
| Ok, hai sa incercam sa purificam putin situatia. In primul rand consider ca majusculele de la inceputul fiecarui vers te incorseteaza. Poti sa renunti la ele, deoarece vad ca tinzi sa te impiedici in cuvinte. Textul tau arata butal de gatuit, tocmai pentru ca nu iti dai drumul la cuvinte. Scrie cum crezi ca se potriveste mai melodios, lasa deoparte obsesiile gen rima, ritm, majuscule, semne de punctuatie, ca, deh, traim in epoca douamiista si nu mai suntem constransi de nimic. De asemenea, versurile par ciuntite, pentru ca ai scurtat prea mult poemul. Tot ce ai vrut sa spui tu aici ai strans in prea putine randuri. Spre exemplu: "Nu-mi pot pune între ghilimele iubirea Deși pășesc pe pietre ascuțite de dor Între infinit și pământ, între noapte și zi, Când soarele mângâie luna pe cer." Vad aici ideea de iubire nedeclansata, un fel de a trai constrans de anumite circumstante, o sete si un dor de nedescris care pluteste undeva intre succesiunile noapte/zi. Puteai sa faci din astea patru versuri un singur poem, pentru ca ar fi multe de spus. Eu vad asa: "iubirea mea nu sta intre ghilimele pentru ca pur si simplu ea nu are loc acolo, printre atatea pietre ascutite si umplute de dor, acolo unde ziua alearga dupa noapte, iar soarele mangaie luna pe cer" Mi-a placut cum soarele mangaie luna pe cer, asa ca am pastrat expresia intacta. Anyway, sper sa te ajute. Dana | |
| = Danei Musat | Anca Florentina Popescu [02.Nov.10 19:47] |
| Multumesc frumos! Este importanta fiecare idee, voi tine cont pe viitor. Iubirea este declansata, iar succesiunea este mai intinsa de noapte/zi, ar fi fost potrivit mai degraba versul: "intre infinit si pamant, intre viata si moarte"; dar poate ar fi parut dintr-odata mult prea dezolant. Inca o data iti multumesc. Numai bine! Anca | |