Comentariile membrilor:

 =  Interesant
Vali Slavu
[30.Oct.10 18:54]
Am ajuns aici deoarece m-a atras jocul de cuvinte din titlu. Am citit cu interes eseul. L-am găsit interesant, este susținut de exemple bine alese. Acum, e drept că fiecare dintre cititori ar putea completa cu altele, în funcție de ceea ce a citit. Interesantă (chiar haioasă) lista de termeni explicați la final. Citindu-le, mă gândeam la o posibilă etimologie a unui toponim. La marginea Petroșaniului, există un cartier numit Șerpărie...
În urmă cu câțiva ani, am avut un coleg de serviciu, profesor de limba română, venise din Craiova. Domnul acesta (Bălănescu se numește) spunea că a scris un dicționar cu cuvinte și expresii din argoul pușcăriașilor. Am căutat acum pe net, dar nu am găsit nimic; atunci nu am dat importanță.
O anumită propoziție din eseu mi-a sugerat o idee de epigramă, dar nu-mi permit... :)

 =  go for it
felix nicolau
[30.Oct.10 20:18]
ba permite ti, Vali, ca doar nu suntem la academie. ma bucur ca nu te a plictisit.

si merci, Ted! ii atasasem si o imagine, sub 500k, dar degeaba.

 =  am cal, da' n-am "căpăstru"
Adrian Firica
[31.Oct.10 02:55]
ei, ăștia (bagabonții de argonauți!) sunt cheia burții calului troian, numai că nimeni nu ne spune dacă "Odată cu textualismul, metaliteratura și autoreferențialitatea am impresia că Autorul a surzit. Sau cel puțin își folosește urechile cu zgârcenie. În loc să-și facă o grefă cu niște urechi lungi cât ale lui Midas, sus-numitul și-a înfundat urechea externă, mulțumindu-se cu ce-i oferă cea internă. Rezultatul? La fel de burlesc ca cel pe care l-am obținut chestionând un negru asupra hățișului de culoare din stațiile metroului londonez."

ei, calu' troian e ca calu' troian, a lăsat numai praf și pulbere, ca cum sunt ăștia din filme care vin cu elicopteru-n Irak, că după aia de Troia se mai spune numai că Elena a fost repatriată, iar despre Troia nu se mai spune nici dacă a rămas în coadă de pește, deși părea să fi fost ceva de "căcarea lumii".

textualism, autoreferialitate, meta și mexa se găsește cam peste tot...

 =  /,mbit990p0p-
florian stoian -silișteanu
[31.Oct.10 03:32]
numa ce șopteam la gaica muștelor cu nenicu firicenco hadrian despre neputința de a adormi.ie maica nește ceasuri acu trei noaptea și 3una octombrie la 2010. Neică Felixan Romulian cu speranța că nu /mi porți încă dușmănie pentru gafa de acum ceva timp în care am picat în plasa unor rumâni vin să las aci cuvântător că bine procedezi trecutului mârșav și pui aci pe tapet una alta.Am recitit și reciclat ce spune fratele nostru despre toieni și nu cred să fie drept.
citez

Pentru că tinerii scriitori sunt în marea majoritate intelectuali iritați de incultura și meschinăria mediului înconjurător. Să amintesc că în romanul lui Adrian Șchiop, pe bune/pe invers, având ca subiect apetențele homosexuale, se discută despre lingvistică generală și despre „libertatea ficționară”? Argoul din acest roman se limitează la inserții de termeni englezești și la înjurături banale. De altfel, sintagma favorită a unei întregi generații, bomba lor cu hidrogen, a fost „faze de căcat”. În prefața la pe bune/pe invers Costi Rogozanu vorbește de literatura de atitudine și de argoul fantastic din paginile cărții. Una la mână că până și cea mai manieristă scriere este tot o luare de poziție în favoarea a ceva, doi la mână, mie argoul de lăudat mi s-a părut sărăcăcios. Am în vedere în special gama cuvintelor tari, domeniu în care aflu infinit mai multe într-un talcioc bucureștean, decât din paginile cărților. Și nu e vorba atât de duritate, cât de inventivitate.

total de acord
ai impresia uneori că pe sârma literaturii stă agățată o pereche de ciorapi unl diferit de celalalt.Lumea se intreaba de unde vine mirosul de hoit cine a calcat in...stramb.
te salut frate si sa ne vedem fara .
reapar si repar cu prima ocazie.si multumesc si acum ca te ai gandit.

 =  Frunza de viță
Aurel Sibiceanu
[31.Oct.10 11:57]
Tema abordată aici de Domnia voastră, cu profesionalism, are elemente vădite de noutate și sunt sigur că va fi dezvoltată – premisele acestei dezvoltări se văd deja în „alonja” acestui eseu – prim eseu, după cum sper, vedeți bine !

În ceea ce mă privește, când sunt pus în fața unor lucrări de artă, discutabile din punctul de vedere al moralei, de orice fel ar fi aceasta, mă simt bine motivat de Antoaneta Ralian, venerabilă doamnă și traducătoare, și care cu siguranță va fi avut multe avataruri la traducerea cărților lui Henry Miller(!!!), față de care America a manifestat o atitudine puritană. Domnia sa face o afirmație care mie mi s-a părut concluzivă și valabilă despre binomul „creație – vulgaritate”, aparent (?!) atâta de greu de tranșat.

S-o cităm: „Când îl traduci pe Miller, nu-l poți traduce cu frunze de viță. M-am străduit în traducerea asta să-l scot la iveală pe marele scriitor și să mă descotorosesc de tot ce ar fi putut fi considerat vulgar. Acolo unde este artă nu poate fi vorba de obscenitate: un nud al lui Michelangelo nu este obscen »

Nu este lipsită de interes nici părerea lui Miller despre relația "cititor-autor". Într-un interviu din 1962, reprodus în revista „Secolul XX”, acesta spunea : „Oamenii citesc ca să se amuze, ca să-și umple timpul sau ca să învețe; eu citesc ca să ies din mine însumi, ca să ating extazul. Și caut mereu autorii care pot să-mi provoace asta.”

N.b. Pomenind de revista "Secolul XX", mi-am amintit de absurdul vremurilor apuse. Bunăoară, se publicau exegeze despre lucrări care vexau morala socialistă, multe favorabile acestor lucrări, dar tocmai acestea lipseau, cărțile "disecate" cu știința citirii textului. Nu amintesc decât cazul de față, Miller, și pe al lui Robert Musil. Despre cartea acestuia, "Omul fără însușiri", în "Secolul XX" a apărut o exegeză mirifică. Cartea în sine nu a fost editată decât după 1990. Să nădăjduim că vremurile absurde vor rămâne revolute pe veci.

Vă aștept cu deosebit interes.

Toată considerațiunea mea!


 =  spasiba!
felix nicolau
[31.Oct.10 18:49]
Dom Firica, zi pe sleau durerea, don't tongue-in-the cheek with me :)

nea Floriane, nu s suparat ,bre, deja matale ai intrat in folcor, acum si cel personal al meu. problema e ca nu mai fac blitz-show, din ratiuni din lipsa de timp. poate doar sa vina tv-ul sa ma roage.sunt convins ca o sa vina.

Domnule Sibiceanu, excelent comentariul dvs. pruderiile comuniste mergeau, stim amandoi, pana la a elimina polemicile din revistele stiintifice. totul trebuia sa fie paradisiac, ca intr o familie joasa, in care de sarbatori se uita totul pt 3 zile. ipocrizii de oameni prosti, alde ucigasi de oscar wilde. nu e un inceput eseistic. asta e un eseu publicat in Steaua, printre altele,pe care le mai public si in alte reviste. consideratiunea mea!

 =  vad ca te-ai oprit la..
Corina Gina Papouis
[31.Oct.10 20:32]
U
...si U e o litera pe care o iubim ca e de la URA...si de aia este nevoie ca sa ne simtim bine..o perioada..:p

uite un sample gratis:

uncle - Federal agents

uncle milty - Depressants

unkie - Morphine

unotque - Marijuana

up against the stem - Addicted to smoking marijuana

uppers - Amphetamine

uppies - Amphetamine

ups and downs - Depressants

uptown - Powder cocaine

utopiates - Hallucinogens

uzi - Crack; crack pipe

...daca vrei mai mult (adica a to z da' tot gratis) ia de aici: http://www.noslang.com/drugs/

respect!

:D


 =  limbaj de ora tirzie
Anni- Lorei Mainka
[01.Nov.10 03:13]
un articol ca un dialog, cursiv, voita prezentare pe intelesul cititorului de prin lumea de "aici"

concluzie pozitiva - cum tot aud ca se zice
avem nevoie de un limbaj pestrit, o re-initiere a continutului in cuvint

 =  Cu creionul pe foaie
Adriana Gheorghiu
[02.Nov.10 05:56]
Trebuie sa recunosc ca, de cum am “auzit” despre “argou-nauti”, m-am asezat mai bine pe scaun si, ca de obicei, mi-am pregatit foaia si creionul. Da. Apartin acelei generatii.
Si uite asa, “am pândit “ fiecare paragraf, ajungând pina la ultima “prada”, printr-o lectura usoara si placuta, surprinzindu-ma ca am notat totusi ceva:
Structurarea pe paragrafe a eseului-studiu mi-a inlesnit un gen de sintetizare a lor. Deci avem zece paragrafe:
Primul l-as numi “Mic tratat de estetica” , in care eseistul-estetician isi anunta prioritatile estetice ,iar definitia, cerinta estetica totodata “….lectura este o pândire de vocabule scaparatoare” este deosebit de atragatoare si in acelasi timp dramatica, daca ne gindim la conotatiile cuvintului “pândire”.
Al doilea, care mi-a dat o mare satisfactie, l-as numi pur si simplu “Reportaj” Eseistul-reporter, pentru cât de efemer este un reportaj, gaseste spatiu suficient sa-l avertizeze pe micul cititor. Argumentele, insa, se adreseaza marelui cititor si pe buna dreptate, daca ne gindim ca parintii sint cei care ar trebui sa faca diferenta dintre “limba pastoasa a lui Slavici” si “limba teapana” a “fantasies”-elor, si nu propaganda publicitara.
Al treilea este “Un itinerariu prin literatura romana”, sprinten, dar eficient, in care eseistul-istoric literar vorbeste despre scriitori ca de niste oameni care “s-au luptat cu limba, incercind s-o localizeze, s-o “traduca” in limbaj”.
Paragrafele patru, cinci, sase si sapte sint componentele unui “Studiu de critica” si in acelasi timp “core” al intregului eseu. Eseistul-critic critica: aduce argumente, explica si cerceteaza cauze, cauta motive, sacrifica nume, da sugestii. Inspectez logica criticii si deoadata imi aduc aminte de titlu”Unde ni sunt argou-nautii?” Da. Criticul are dreptate : nu sint argou-nauti. Sau avem de-a face cu o mica farsa a lui Felix Nicolau? Finalitatea criticii lui nu cumva consta in a-i viza sau avertiza pe scriitori ca totusi “simtul auzului” este esential pentru ca lectura sa fie”o pândire de vocabule scaparatoare”? Ca argoul, mai ales resemantizarea lui, ar fi preferinta lui Felix Nicolau in unele productii literare este doar un pretex, pentru ca fundamental in opera artistica este limbajul in functia lui poetica. Suna atât de elementar, dar câte nume de scriitori ( cei contemporani, intotdeuna o prada usoara) a trebuit sa sacrifice criticul pentru a ne convinge sau pentru a ne aduce aminte de lectia maioresciana, adica de lectia simtului limbii.
In paragraful opt, “Opera literara” eseistul –critic literar, plecând de la premise literar psihologice si social psihologice( conditia personajului si conditia scriitorului), anunta triumfator ca totusi “problema- tica unei opere trebuie sa vizeze universalul”. Nimic nou, dar criticul literar,la rândul lui, “haitas”, stie ca sint lectii care trebuiesc re-citite.
Iar in paragraful noua, “Lectia de re-citire”, Felix Nicolau, prin puterea re-lecturii si a exemplului, restabileste statutul limbajului artistic, al argoului, al creatiei adevarate, folosindu-se nu de un nume, ci de un poet, Nichita Stanescu. Deci nu a fost numai o farsa.
Si de ce nu. Paragraful ultim, “Biblioteca”, este bine venit, daca scriitorul are stil, problematica si simtul auzului.


 =  in urma
Dolcu Emilia
[03.Nov.10 11:25]
In urma analizei literaturii in argou si a argoului in literatura, Denise François, lingvist, constata, printre altele, urmatoarele:
Ca anumite epoci, (printre care si cea contemporana), ca urmare a conceptiei lor despre faptul literar, permit operelor argotice sa se multiplice. In general insa, argoul este destul de slab exploatat in literatura. Si la ratiunile pe care le invocati, snobismul intelectul à la Camil Petrescu si gradul de traductibilitate al unei carti, Denise François adauga destul de slaba receptare a acestei literaturi de catre cititori. Un argument pe care-l gasec cu atat mai putin neglijabil cu cat argoul necesita o reinoire rapida a unei parti a fondului sau lexical ca urmare a finalitatilor sale ” cripto-ludice si a caracterului sau afectiv”.
Personal, imi permit sa asociez recrudescenta utilizarii argoului in literatura contemporana cu fenomenul observat de aceeasi lingvista, cel al tendintei de a se crea un „argou comun” „ care ia de la diversele argouri si care e practicat, independent de orice apartenenta la un grup social, de o larga fractiune a populatiei.”
In alta ordine de idei, si „argoul” francez tinde sa acopere o sfera tot mai larga. Termenii se globalizeaza si ei.
Sigur, in textul dumneavoastra, nu doar argoul in literatura e vizat, ci limba literara in care rezoneaza sau nu lumea al carei purtator se doreste. Ar fi de dorit , daca inteleg bine, o limba care nu sa nu ramana in urma evenimentelor pe care le prezinta, dar nici sa o ia inainte.

 =  indatorat
felix nicolau
[03.Nov.10 19:30]
Corina, honey, ce m asa face eu fara tine si cockney-ul nostru comun?

Anni, o sa folosesc argoul si la lansarea curanda a cartii tale, daca mi dai gestatten

D-na Gheo, sunteti delicioasa. Ati facut un roman din scancelile mele

si doamna Emilia, informata si acuta ca intotdeauna! si mai ales netematoarea de fata intunecata, dar repede miscatoare a limbii.

va multumesc!

+ felix nicolau-constiinta critica
Nache Mamier Angela
[03.Nov.10 19:43]
un articol exceptional care trebuie citit neaparat de cât mai multi autori
articolul poarta mesajul criticului de talent care atrage atentia autorilor prea traditionalisti si plicticosi,care sunt statici si sunt prea multumiti de sine
limba este un organism viu si trebuie sa evolueze la toate nivelurile...
pitorescul ,savoarea,umorul ori macabrul argoului sunt vectori de intensitate pentru spirit(nichita stanescu este formidabil,elegant si mai ales subtil chiar si în utilizarea argoului
îmi amintesc pe bancile facultatii ce efect devastator (în sensul bun al cuvantului) a avut asupra mea"voyage au bout de la nuit" de céline...Ideea de a transcrie din dictionarul argotic al lui G.Volceanov este fantastica si citind-o mi-am încarcat încaodata bateriile imaginatiei pâna la frisonul placerii supreme!
felix nicolau scrie curajos,polemic si inteligent !

 =  Good point!
Serban Stanescu
[05.Nov.10 16:05]
Dragă Felix, în primul rând felicitări!
Articolul mi se pare foarte documentat și foarte bine venit. Reiterez invitația unui coleg, mai sus făcută! Să citim cât mai mulți și, dacă se poate adaug eu, cât mai multe!
În al doilea rând, scuze, trec rar pe aici, dar de când ne-am văzut/vorbit la Agigea, în 2007, multe s-au schimbat în viața mea. Sunt de aproape doi ani în Grecia, Thessaloniki.
Spuneam atunci la Agigea că mi se pare cam imatură literatura care s-a citit... Atunci, ai fost foarte rezervat și chiar prudent, mi s-a părut mie. Acum, văd că ai expus pe larg puncte de vedere bine argumentate. Asta mă bucură, mai ales că vin din partea unui agon "cu state" și zic (sper...) foarte cunoscut în lumea literară de azi.
Da, am remarcat diferența dintre originalitatea limbajului (vezi Caragiale, Preda) și noutatea cu orice preț. A construi un personaj stând în casă, la birou (cu ori fără PC), e una iar a îl re-construi, pe baza experienței de viață și a talentului literar (cinematografic...), e alta.
Și acum îmi scriu cititori ai cărții "Ritmuri Interioare", "M-am recunoscut în carte!". Straniu e că, am precizat chiar de la început, că m-am referit la experiențele proprii în carte și am mai precizat și că am ținut ca cel care citește, să îmi facă un singur hatâr: să ocolească greșelile mele.
Cam asta am simțit din articolul tău: Atenție, învățați să scrieți, că altfel, cădeți în derizoriu și șabloane.
Mă bucur că am citit articolul. Sunt convins că o să îmi folosească, chiar dacă m-am ferit oarecum de tendințele literare curente. Mă bucur că încă te pot găsi aici și că abordezi cu multă răbdare problemele scrisului.
Oricum, eu cred că articolul tău se referă mai puțin la argou și mult mai mult la problema generală a stilului literar al unui autor. Pentru că eu simt aplicabile remarcile tale, la orice fel de conținut. Și pentru asta, închei din nou cu:
FELICITÃRI!

 =  agigea
felix nicolau
[10.Nov.10 19:28]
Merci, Angela si Serban! in literatura nu merge cu jumatati. am invatat si eu asta intre timp.
agigea, e un secol de atunci :) pacatele tineretilor! grecia - n ai ales rau deloc! ma bucur sa vad romani peste tot in lume. sper ca ti e bine acolo.
precum si Angelei, dincolo :)

 =  felix nicolau-merci aussi
Nache Mamier Angela
[10.Nov.10 19:38]
merci felix,
tout va bien pour moi
în fond am venit aici cu "radacinile române" si am avut timp sa-mi creasca alele mai recente ,ale celei de-a doua patrie în care m-am integrat gratie scolii românesti si traditiilor de pe la noi ,care mi-au deschis multe porti interesante
în fond am avut sansa de a deveni europeana si "citoyenne du monde" cu un mic avans ,si atasamentul la doua culturi este nespus de "hranitor" si exaltant (mai ales ca pentru noi "latinii",cultura franceza este "un vrai berceau de civilisation éclairée")
mult succes criticului european avizat

 =  la meme
felix nicolau
[15.Nov.10 19:49]
Merci bien, Angela! zici foarte bine ce zici.esti intr o situatie deschisa fain

 =  șaică, Macarenco
Igor URSENCO
[21.Nov.10 11:23]
Șaică=amantă
Macarenco=închisoare

Felix,
destul de interesant ca ”șaică” este Prut face referire la ”grup interlop, bandă, gherilă, adunătură, grup inarmat” chiar.

în ceea ce-l privește pe Macarenco, păi avem de învățat f. multe de la marele pedagog sovietic care, într-adevar, a avut de furcă cu tineri vagabonzi și colonii de corecție.

 =  ”Bal-Kan” = Miere” și „Sînge”
Igor URSENCO
[21.Nov.10 11:23]
Gena arhetipală „Bal-Kan”(din turcește: „Miere” și „Sînge”)


„Báftă-halvá” → „cherém-mușteriu” →
„Acarét-haidamác” → „capcánă-tizíc” → „bacșis-mahalá” →
„Leafă-zevzéc” → „cadînă-buclúc” →
„Cálfă-satîr” → „peșchéș-marafét” → „licheá-salahór” →
„Amanét-cacealmá” → „rahát-chilipir” →
„Naz-calabalîc” → „comédie-sultán” → „fudúl-berechét” →
„Iferím-haimaná” → „palávră-mazil” →
„Chimir-derbedéu” → „catîr-dandaná” →
„Antereu-mahmúr” → „sictír-matrapazlîc”…

 =  aferim
felix nicolau
[26.Jan.11 14:47]
Foarte misto completarile, Igor! pacat ca site ul nu mi semnaleaza noile comentarii la textele mai vechi. De asta le vad tarziu




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !