= "Măcar poartă norii ăstia departe!" | Adina Batîr [07.Sep.05 01:16] |
E frumos sentimentul intrepatrunderii celuilalt in sufletul tau, o stare pregnanta in esenta ei divina.. Aceasta confundare cu cel de alaturi ne poarta pe alte valuri ce prind forme. O strofa remarcabila este: "Mă tarăsc, ajutandu-mă cu dinții acum Pentru că restul corpului frige generând vapori De apă, pămant și trudă." ca si cum ai recurs la o finalizare a trairilor. De altfel, toate elementele se afla in tine. | |