| = Nu mă blestema... | Miclăuș Silvestru [29.Oct.10 17:07] |
| în "întâiul blestem" lipsește n. În propozițiile cu "m-au" aș uni câte două M-au acoperit norii și străpuns fulgerele, m-au asurzit tunetele și hăituit vînturile nordului! Iar acum,... pentru a reduce din duritatea repetiției. "Blestemele" 2 și 3 prelucrate și unite în unul singur...! "Un fel de blestem" este un blestem din dragoste...? "Blestemul oglindei" este al oglinzii... "Să fie un blestem?" cu "Blestem" într-un iar ultimele patru le-aș uni în "Blestemul tăcerilor". Nu am experiență nici la poezie, nici la critică literară. tot ceea ce am scris sunt observații doar "la ureche". Înainte de a modifica, e bine să așteptați comentarii ale celor cu experiență. Opiniile mele personale pot fi ignorate. Citit cu plăcere. mult succes. | |
| = Atenție, e păcat! | Serban Stanescu [10.Dec.18 14:27] |
| Bun găsit! Am ajuns în fine și aici. O să mă strădui să punctez câteva scăpări... "Îtîiul blestem"; "cu grindina îtîiului blestem". Ortografia contează și e condiție primară aici, pe Agonia, dar cred că ea contează oriunde! Cred că e vorba de "Întâiul"... === "Blestemul lacrimilor Curând te va ajunge blestemul lacrimilor mele spulber și vânt vor năvăli în tine și toate acele lacrimi așternute pe nori vor coborî la tine în casă. Nu va fi nimeni să-ți deschidă ușa, nici pleoapele, ca să mai vezi lumina! " Până aici, OK! Frumos, deși cam sumbru. Ce se întâmplă mai departe însă? "Vei bâjbâi prin lume cu brațe frânte, ochi pustii și inimă stearpă!" După muzicalitatea primei părți, finalul sună a telegramă: "Vin joi. 14:30, rapid 832, vag 2. Frig. Adu-mi fular. Pup. PS: Și căciula." Tehnic, e bine, în general. Dar de ce atâta răutate? Atâta ură? Ție ți-ai scrie poezii ca astea? Ți le-ai face cadou, de ziua ta? | |