| = Ela, | Ottilia Ardeleanu [20.Oct.10 18:34] |
| titlul poemului tău este ca atunci când îți lasă gura apă. îmi place mult începutul și,apoi, atmosfera indusă de farmecul copilăriei, de întoarcerea în ea, prin acel proces de "limpezire"; am remarcat "lipiciul pe degete", ca și "formele cuminți de regrete", fără de care, iată, nu vom putea trece prin toate. din păcate, rămân nostalgiile, ca niște cristale, atât de limpezi și ele. foarte delicat poemul tău. te regăsești, ca și în celelalte ale tale. dar, acesta m-a atins. Ottilia | |
| = "ne rotim, căutăm întruna" | Alexandru Gheție [20.Oct.10 23:47] |
| tare faină imaginea nașterii acelor urme de regrete, a covrigilor sărați din care se mușcă doar spre a se simți setea... pe mine mă fascinează mereu ceea ce imaginează și creează ființa sub acele simple aspecte ale trecerii. Culesul strugurilor și... așteptarea de sub limbă, căutare, eterna căutare de dragoste, soare... Să fie zeama strugurilor de vină? :). Sau așteptarea acelui nesosit "mâine" ? alex | |
| = ela victoria luca | Mihaela Roxana Boboc [21.Oct.10 16:32] |
| Uite aici câteva versuri frumoase, în același timp usturătoare: cruzimea rămâne celor fără pietre în buzunar fără lipici pe degete, din ea se vor naște - începând cu mâine, nu azi, niciodată azi - forme cuminți de regrete E prezent un sentiment de amărăciune, de regret și dor de copilărie, și e de înțeles să fie așa. Mihaela | |
| = multumesc | Ela Victoria Luca [22.Oct.10 18:27] |
| Otilia, cam asa este, sunt momente in viata mustoase si savuroase, chiar daca uneori in cautarea lor neincetata simtim si amarul. Si nostalgiile, cat de vii sunt, ce bine ca sunt. Alex, muscatura aceea din covrigul sarat (forma cuminte de regret) este cu atat mai apriga cu cat simti setea mai abitir. Setea de viata, de un maine care se inradacineaza in trecut-prezentul bine ingrijit. Si mustul, immm... Mihaela, apai e si usturator culesul de zile-struguri, truda, cruzimea pe care o infruntam pentru a ajunge la rod, orice sens ar avea acestea toate. Dorul este si el, dupa ceva pierdut, avut candva, o copilarie a oricarei experiente. multumesc voua, ela | |