| = Părere | George Pașa [22.Oct.10 10:25] |
| Mi se pare cam bruscă trecerea de la un detaliu la altul. Plus că toate acestea nu prea au ceva care să le scoată din starea de inerție. Dacă altădată apreciam în mod sincer ceea ce scriai era și pentru că se ieșea cumva din monotonie prin ceva surprinzător la nivel ideatic/ estetic. Ar dura prea mult să arăt cum aș vedea eu textul spre a ieși din starea de uniformitate. Cred că ar rămâne numai 4-5 versuri. Dar nu ar mai fi stilul tău. | |
| = sper ca măcar comul să fie în stilul meu | alice drogoreanu [22.Oct.10 23:20] |
| dacă mi-ai fi zis că e un text ca altădată mi-aș fi pus laptopul pe foc plus contractul la upc. poate pt unii e confortabil să tropăie pe aceiași registri&același mood 3, 4 ani la rând. pentru mine nu. apreciez în mod sincer că ești dezamăgit. stau aci tastându-ți și refac raidul around în 360grade și totul e exact cum am scris. | |
| = Am dat în parodie | George Pașa [02.Nov.10 14:44] |
| Da, e corect ce spui. Până la urmă, am înțeles demersul poetic de aici și nu se poate spune că s-ar putea reduce textul, întrucât detaliile sunt importante. Am tot întors textul și am văzut că nimic nu pot schimba, doar printr-o viziune parodică. Iată ce a ieșit: inogda feat cioara din sacul proptit în ușa debaralei (parodie după nikogda feat vorona remix de Alice Drogoreanu) am sacul pe hol. o juma' de an a proptit ușa debaralei. am prăjit cartofii și am spart vreo trei farfurii încercând să pun masa. am închis ușa de la bucătărie să nu mai vină mirosul de la sacul blestemat. n-am mai auzit zgomotul farfuriilor sparte, doar ploaia cum bătea în pervaz. pe sfântul ilie cum își hurduca de zor căruța prin nori. pisica miorlăind la ușă agățată de clanță. plus un oftat straniu. am crezut că e de la muzica din barul vecin. am luat cleștele, am tăiat sârma chiar de la nod. apoi capătul sacului. cioara încă nu-și dăduse suflarea. era înconjurată de mai multe pagini de carte. am renunțat să o scot dintre ele. puțea al dracu' și am legat din nou sacul cu sărmâ de 2. credeam că tu o lăsaseși acolo, mi-era lene să o duc afară, să o eliberez din temnița moale. la început, am crezut că ai pus acolo vreo mie de parai mirosind a țigări de contrabandă. sau ceva. vreo chestie (nu te speria, n-am scuturat sacul să văd dacă pică vreo verzișoară). de unde, nea capotă, două căi: una spre iad, alta spre rai? la naiba, sunt băiat de oraș, drumul de la uzina „1 mai” spre centru trecea pe bulevardul năpădit de ciori. de la uzină, ajungeai la gară. de acolo, la bucurești, dac-o ții drept spre sud. dac-o să cârmești spre nord, o ții drept tot așa pân' la munte. pe hol îmi făceam și eu temele, mai ales vara. nu vedeam decât vișinul din fața casei. ieșeam afară și-i dădeam rotocoale. cred că vecinul mă spiona, fiindcă ieșea afară și-mi zicea la mișto: ce te dai, mă, după vișin? atunci mă supăram, mă închideam în casă, trăgeam jaluzelele să nu mai intre nici luna. mă stresa lumina ei. poate că de vină era fanta îngustă pe care se strecura în odaie. nu știam ce să fac. vecinul adormea ascultând europa liberă, la un gloria vechi. blocul de vizavi avea geamuri fumurii, de parcă acolo s-ar fi ascuns vreo zece rackets-i. iau aparatul smena și ies pe balcon. între castani, o bancă îngustă, pe care se pot înghesui vreo patru persoane lipsite de slană. habar n-am de când se află banca aceea în fața blocului. e mișto să stai acolo, în orice anotimp, dar treb'e multă grijă la ciori să nu-ți lase în cap norocul chior. mai bine mă urc pe bloc să fiu deasupra lor, să le prind de sus. pot să dau și zoom. câteodată vine să se așeze pe bancă tipa cu tricoul acela ciudat. cu elefănței roz. o uită uneori dumnezeu pe bancă, fumând calmă. i-am făcut multe poze. îmi place cum stă crăcănată. încui ușa și ies. acum îs eu pe bancă. stau și mă uit în gol. apoi trag cu ochiul pe balcon. nimeni nu mă trage în poză de-acolo. aș fuma o mahoarcă. mi-e teamă de ziua când n-am să mai găsesc nici măcar vreun chiștoc. la fel de cea în care nimeni nu îmi va mai spune o vorbă. bănuiam că o să mă-ntrebi dacă am scos cioara din sac. da, am scos-o. prima oară a zburat în vișin. apoi în castan. nici acum nu știu dacă a mers spre bucale sau spre sinaia. în jur e pământ îngrășat cu mult gunoi de grajd. miros înțepător. sunt sigur că ți-ar plăcea, nea capotă. | |
| = george | alice drogoreanu [12.Jan.11 12:32] |
| deși e f întârziat george voiam să-ți spun că e o parodie f reușită. și nu numai eu cred asta ci și oameni care cautând ceva scris de mine au dat peste parodia ta. | |
| = zic și eu | Dana Banu [12.Jan.11 14:00] |
| un text care inspiră o parodie atât de faină nu are cum să nu fie un text de impact, adică unul reușit | |
| = * | alice drogoreanu [12.Jan.11 14:20] |
| stau f prost când primesc ceva. un cadou neașteptat ba chiar nemeritat. de asta uit sau nu pot să mulțumesc ba chiar să mă și exprim. nikogda e mulțumescul meu tardiv unui om care mi-a trimis cărți. multe cărți. | |
| = + | Ernst Wolfinger [13.Jan.11 19:57] |
| nu știu cum scriai înainte dar textul ăsta merge foarte fain până la capăt; apoi nu e nici prea clar, nici prea vag, asta lăsând o libertate confortabilă cititorului | |