| = Intr-un cuvant incape viata | razvan rachieriu [20.Oct.10 08:49] |
| Într-un singur cuvânt-logos încape o viață întreagă cu răsărituri – bucurii, veselii, optimism și apusuri – dezamăgiri, decepții, tristeți, cu nori sau senin în privirea ce-l caută în invizibil pe Dumnezeu. Să învățăm să uităm ce ne macină și dislocă structurile ființei și să ne amintim doar momentele fericite. | |
| = priveste-te o vei regasi intr-o clipire de pleoape | Claudia Minela Petre [20.Oct.10 09:29] |
| ,,merge mereu cu mâinile întinse să aplaude ploaia'' frumoasă imagine a detașării de cele omenesti, frumoasă incluziune în natură. ai un mod original de a percepe lumea mi-a placut mai trec muza fie cu tine | |
| = . | nica mădălina [20.Oct.10 15:13] |
| mi-a plăcut acel suntem liberi până încep lanțurile să lase urme pe glezne. mult. și cred că dacă ai păstra-o pe alice în preajmă, ar mai fi povești de spus despre ea și împreună cu ea. finalul textului închide, însă, o plasând-o în fiecare. o alienează, culmea, deși se dorește apropierea. de aceea spun să-i mai acorzi timp și să ne spui apoi unde o mai găsești, ce mai face... | |
| = ***** | Neagu Raluca [21.Oct.10 20:49] |
| Razvan, multumesc de trecere si pentru concluziile pe care le-ai subliniat. :) Madalina, Alice este unica, vesnica, noi ne regasim in ea, nu ea in noi. Cine stie, poate ca vor mai exista poevesti cu Alice... Claudia, ca intotdeauna daruiesti comentarii obiective. Te mai astept. Cu prietenie, R. | |
| = da | Anni- Lorei Mainka [21.Oct.10 22:12] |
| ultima strofa as renunta la ea gleznele , acolo incepe sa se intre-vada durerea f bun poem | |