| = Ți-a ieșit! | Despina Alexandru Ioan [04.Oct.10 11:30] |
| Plăcut, amuzant, cursiv, o poveste bine închegată, plus că are și ceva tâlc ascuns, eu cel puțin așa am văzut. | |
| = Nema la turbinca, balșoi talent ! | Aurel Sibiceanu [04.Oct.10 12:32] |
| Superbă povestioară, cred că i-ar plăcea și lui Tănase. Joc de cuvinte, situații ludice, excelente portretele celor doi nătărăi! Fata noastră, după cum se vede, nici nu avea cum să ne aducă acasă ceasul, dar nici măcar un palton trențăros n-avea cum, că e cam dusă! De al lor ce să mai spun! De unde ceas veritabil la el? Pe ăla veritabil l-a băut bunică-su, imediat după șterpelire! Succes ! | |
| = Re - Ți-a ieșit! | Vali Slavu [10.Dec.18 14:27] |
| Despina, mă bucur că ți-a plăcut povestioara mea. Îți mulțumesc pentru semn! | |
| = Re - Nema la turbinca, balșoi talent ! | Vali Slavu [10.Dec.18 14:27] |
| Domnule Sibiceanu, am ales ca temă pe aceea care mi s-a părut mai ușor de abordat, dintr-o listă destul de ciudată: a) Fotbal Club Vaslui la Podul Înalt b) Ține minte cuvintele lui Ștefan: „Moldova nu e a voastră!” c) Davai ceas, davai moșie, /Harașo tovărășie d) Vaslui – județul colegiilor electorale pentru AGAMIȚÃ (candidați de la CENTRU) e) Plăieșii lui Porumboiu la porțile Europei Mă bucur că a ieșit o poveste pe placul cititorilor. Vă mulțumesc pentru aprecieri! P.S. Nema premiu, dar nu renunț! :) | |
| = te rog frumos să nu glumești cu mine! | Adrian Firica [04.Oct.10 15:10] |
| am și eu momente de luciditate. când am parcurs ultimul meu moment de luciditate mi-am scos portofelul (altminteri gol!), l-am lăsat pe masă și m-am dus, chipurile, să mă ușurez. ei bine, portofelul era tot pe masă, când m-am întors. poți să-mi explici ce s-a-ntâmplat? | |
| = Re - te rog frumos să nu glumești cu mine! | Vali Slavu [04.Oct.10 16:16] |
| Explicația e simplă. Dacă întâmplarea se petrecea într-un local, era greu de explicat cum se face că nu-i „ușurat” de portofel cineva care pleacă să se „ușureze”. Cred că norocosul personaj, în momentul de luciditate invocat, a lăsat portofelul pe masa din bucătărie. Cine să îl ia? Merge explicația? :) | |
| = Vali, tema aleasă de tine... | Dan Norea [04.Oct.10 16:55] |
| ...m-a dus cu gândul, ca pe toată lumea, la Tănase. Și mi s-a părut destul de grea. Dacă ar fi fost să tratez una (dar n-a fost cazul) aș fi ales „Moldova nu e a voastră!” sau Agamiță. În ceea ce privește concursul de la Vaslui, cred că e destul de subiectiv și unul de epigramă (sau mă rog, de un singur gen). Dar să judeci la grămadă texte de diferite genuri, devine o întreprindere tare dificilă, cu rezultate total incerte. Am trimis anul trecut, dar a fost ultima oară. Vin acum și la textul tău. Mi-a plăcut - a respectat tema, are jocuri de cuvinte, are umor, are chiar și satiră. Totuși, am senzația că, uneori, jocurile de cuvinte sunt un pic forțate. Ele trebuie să vină natural, nu să pară căutate. Exemplu: "Spuneam că a fost dragoste la prima vedere, dar a fost la prima auzire. Apoi, în aceeași seară, la prima… ciupire." | |
| = Vali, | Ottilia Ardeleanu [04.Oct.10 20:52] |
| foarte frumos tratat. de umor românesc. reușite antonimii. m-am amuzat copios. toate cele bune, Ottilia | |
| = mergem înainte | Laurențiu Orășanu [04.Oct.10 21:10] |
| E firesc ca acest concurs să fie dificil pentru cei care abordează alte genuri decât epigrama numai pentru a concura. Cunosc autori, pe aici, cu trei premii și două texte în alte genuri decât epigrama (unul dintre ei pastițând la gros în drumul spre podium). Evident că lucrurile sunt în conivență cu prezența în jurii a unora care n-au comis niciodată în genurile pe care le jurizează. Mergem înainte. Calimero | |
| = Tot înainte, cu încredere! | Vali Slavu [05.Oct.10 09:02] |
| Dane, concursurile de epigramă sunt subiective, normal. Epigrama nu e matematică să dea sau nu rezultatul corect. Mă voi gândi cum ar fi trebuit formulate anumite fraze, ca să nu pară forțate. Ottilia, mă bucur că te-a amuzat povestea mea. Calimero, e drept că și eu am scris proză umoristică doar pentru concursuri, dar nu m-am plâns că e greu. Ceea ce mă deranjează este aglomerația concursurilor, neajungându-mi timpul să le tratez pe toate cum ar trebui. Nu m-am prins cine e autorul la care faci referire. Vă mulțumesc pentru semnul lăsat! Vali, liberă azi, de Ziua Educației… | |
| = Nu știu dacă prima oară m-am făcut înțeles | Dan Norea [05.Oct.10 16:30] |
| Am dus la extremă (mai exact, la extrema ușoară) concursul de epigramă, în sensul că: - juriul e format din autori de epigramă, care au în spate o practică îndelungă și suficiente elemente teoretice specifice; - cerințele generale ale unei epigrame sunt unanim recunoscute; - intervin în plus criterii suplimentare - tema sau elemente de prozodie impuse (cum face Bencei la Timișoara, numai rimă încrucișată). La prima vedere, pare ușor de jurizat. Cu toate astea, aprecierea e subiectivă și rezultatele sunt contestate de multe ori. În condițiile astea, cum poate fi acceptat cu inima ușoară verdictul unui juriu care trebuie să aprecieze la grămadă epigrame, proză scurtă, sonete, rondele, fabule ? Subiectivitate la puterea a treia e corect spus ? Concursuri paralele, pe genuri, ca la Alba Iulia, asta mai înțeleg. Dar un concurs unde să le judeci la grămadă, nu se poate organiza decât ca în sport (triatlon, pentatlon, heptatlon) - unde există criterii cât se poate de exacte de punctaj. Ori în literatură, așa ceva nu se poate. Din cauza asta nu-mi place concursul de la Vaslui. Iar după ce a introdus și temele, a devenit imposibil, după părerea mea. | |
| = Și prima oară te-ai făcut înțeles | Vali Slavu [05.Oct.10 17:57] |
| Ai dreptate, dar, din moment ce am acceptat să particip la un concurs, înseamnă că am acceptat condițiile impuse de organizatori. Hotărăsc dacă mai particip sau nu după ce văd textele câștigătoare. Dacă sunt reușite, e dovada unei jurizări corecte. | |