| = zbor nesfârșit prin soare | Silvia Goteanschii [24.Sep.10 18:10] |
| soledad e bine pusă acolo, are dublu sens: prenume și singurătate /spaniolă/ și e un cuvânt melodios. uneori nostalgia face bine. cu tot cu ploaie și păsări. admir simplitatea versului și facilitatea exprimării emoției. silvia | |
| = Silvia, | Ela Solan [25.Sep.10 10:18] |
| da...soledad si nostalgie...cu ploaie si pasari. :) Multumesc pentru lectura si semn. elsa | |
| = Trecere de toamnă | Aurel Sibiceanu [25.Sep.10 10:56] |
| Am văzut-o pe Soledad, cândva... ...încă mi-amintesc de ea... A plecat din andaluziile mele, mi-a lăsat doar foșnetul ei nelumesc, cel care trece prin armura-mi ruginită și beatifică iarba uscată... Ah, foșnetul Ei! Încă mai tulbură, noaptea, undele Guadalquivirului în care s-au îngropat meteori... Îmbătat de frumusețea acestui poem, am încercat să-l oglindesc... E spartă și afumată oglinda... Mulțumesc pentru acest ne-sfârșit de septembrie... Aștept cartea! | |
| = Aurel Sibiceanu, | Ela Solan [25.Sep.10 12:54] |
| frumoasa oglindire, precum sufletul celui ce o cuprinde. Da...Soledad unduindu-se prin apele Guadalquivirului...si parfumul trecerii ei... Multumesc pentru lectura si pentru cuvintele frumoase. elsa | |
| = cortina de cuvinte uscate | Cristina-Monica Moldoveanu [25.Sep.10 14:34] |
| Îndrăznesc să spun mulțumesc pentru acest frumos poem, delicat, muzical, în care am simțit cum ploile toamnei dizolvă cerul și zborurile. Este un adagio sau poate o cadență ce rămâne imprimată în memoria mea destul de puternic, ca și mireasma rămășițelor verzi, galbene, ruginii. | |
| = Cristina, | Ela Solan [25.Sep.10 15:20] |
| eu iti spun multumesc pentru sensibilitate si pentru felul in care ai rezonat cu trecerea insingurata a toamnei prin pagina aceasta. elsa | |