| = unduiesti ca in povesti | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Ce stil ciudat ai tu de a spune lucrurilor pe nume. Parca totul te uda la picioare, parca totul se scurge in eter, mister, stupoare, consternare, asa cu fler le orientezi dar nu la intamplare... Argintiul raspuns..sau argintiul rapus? Sa fie un raspuns impuns, rapus si impuns, daca da, imi place, daca nu se poate transforma usor. Mi-ar fi placut ca apa sa curga in trepte si nu printre deste, un cuvant ce l-i pus acolo cam asa si pe dincolo. La ultima strofa apoi capul apoi..dar ma rog, fiecare vede in felul sau, asa suntem noi. Imi place ideea, dar se vede ca nu este exact cu ce esti obisnuit. Cu drag, Ionut | |
| + despre valori sacre si nu numai | Florina Daniela Bordieanu [06.Sep.05 16:19] |
| text straniu de serios, profund, delicat si ferm totodata, cu o fraza poetica ce apasa tristeti pe umeri. (paranteza: vers de memorat: "timpul e o pisică mângâiată pe burtă trăim cu zgomot o lume în tăcere" inchid paranteza trantindu-mi usile secundelor peste buze si tac) curg strofa pe vers si vers peste strofa, ciudat, ploua, ploua, o fereastra mi-o deschizi, alta o-nchizi, ma lasi mai apoi sa cresc pe-o lume a tacerii-memorie si-apoi mi-l dai pe Noe cu arca lui cu tot pe apa nesfarsita a indoielii dar ajung la final si ma lamuresc. vii si tai cu o ironie mascata buricul de lirism ca sa poti reveni in asta lume. frumos, nene Anton. fara a poseda valori sacre in partile moi, astept barca aceea care nu mai vine, moldoveanca cea apriga P.S. inca sper sa nu fie Titanicul. | |
| = Ionuț, Dana | Liviu Nanu [06.Sep.05 17:16] |
| Da Ionuț, e un text mai ciudat, scris direct în fereastră, deci mai poate suferi modificări. Mulțumesc pentru observații. Dana, nu e Titanicul din fericire. Dar tot ia apă. Onorat de vizită. | |
| = Da, "trăim cu zgomot o lume în tăcere" | Dana Lucaci [06.Sep.05 17:47] |
| Timpul cuvintelor toarse, ca și cum liricul ar fi așa, fuiorul nostru cel de toate mâinile, privind cum "curge o apă limpede din matricea mamă dar copacii s-au legat și mai bine de cuvinte" gravitate și meditare la ceea ce rostim fără substanță, fără esențe, fără discernere. mereu în aceeași barcă, să lăsăm vanitățile, indiferent că scriem sau iubim sau pur și simplu respirăm. Rămân cu strofa a treia, uneori scrierile directe, sponatneitate vie, sunt mai pure decât orice stoarcere de minți. "o lume tăcută trăim și nu spunem nimic gândim și nu spunem nimic iubim și nu spun nimic avem o memorie comună și mută" Prea multe obiecte, prea multe stări și ființări, "și nu le putem defini încă". Și îmi amintești fain de vorba aceea: "mult zgomot pentru nimic". Ela | |
| = atenție mărită, Antoane! | Tudor Negoescu [06.Sep.05 18:01] |
| Liviu, felicitări pentru pătrunderea ta în elita generației douămiiste! Te-am zărit într-o companie selectă, selecția find făcută de Gelu Vlașin; Titlul materialului este "Generația 2000 în imagini". Acum, ca douămiist ce te afli, îmi permit să-l parafrazez puțin pe Ionuț Caragea și să comentez: Parcă totul te udă bacovian la c...e, parcă totul se scurge în uter...mister, stupoare. Cred că nu ai rețineri pudibonde, douămiistule care ești. Sună mai tinerește decît "se freacă argintiul răspuns de colbul nopții". Vezi că douămiiștilor li se par vetuste formulările de această manieră. Deci, atenție mărită, Antoane! | |
| = Dana, Dorun | Liviu Nanu [06.Sep.05 18:15] |
| Dana, parcă Wittgenstein spunea"tot ceea ce nu poate fi gândit trebuie tăcut", nu? ai citat corect. Doru, nu știu nimic despre proiectul douămiiștilor, poate îmi dai mai multe amănunte. Ce fel de material? unde? care? când? Onorat de trecere. | |
| = tudor negoescu | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Tudor Negoescu, atentie marita cand faci parafrazari, nu cred ca mi-ai cerut permisia sa-mi pocesti cuvintele indiferent de nivelul tau de acces. Din cate stiu regula pentru limbaj explicit se aplica numai la texte nu si la comentarii, locul tau fiind dupa parerea mea la offtopic. Mai ai nevoie de alte ecplicatii? | |
| = cu o mica precizare | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| explicatii, eclipsatii, aplicatii, cum doresti | |
| = Footere non footere ad lab... necesar... est | Andu Moldovean [07.Sep.05 00:20] |
| Un text non-liviu nanu mult prea concluziv, parca vine voda si zice ba voi asa sa faceti ori va f muman c postmodernism care, din pana maestrului nu naste si basta! Inversez matricea mama fi rar ea a dra cat o fi de mare imi iau un cray si semnez cu zadufu lu peste... Bobadil. | |
| = Opțai | Andrei Horia Gheorghiu [07.Sep.05 01:22] |
| Un text blajin născător de comentarii agresive. Liviu, ai început să ne lucrezi? Bagi mesaje subliminale? Îmi place stilul ist mai nou al tău, da' n-o s'te ție mult. N-are cum. Te fluieră dom' profesor cu fluierul lui sclipicos de pe tușă și strigă fault. Sau opțai. Ceva ceva tot strigă el, nu se poate... | |
| = Despre permisie și pocirea cuvintelor | Tudor Negoescu [10.Dec.18 14:27] |
| Liviu, textul tău e unul cuminte și foarte poetic, nu merita un simulacru de comentariu în grilă milenaristă. Ionuț, nu are rost atîta încrîncenare. Sîntem pe tărîmul literaturii aici. E plină literatura de parafraze, intertexte. Literatura se naște din literatură, după cum știi. Citește și tu creațiile postmodernilor noștri optzeciști. Ți-l recomand, pentru început, pe Cărtărescu. Nu am vreo problemă cu comentariul tău, dacă la asta te gîndești.Doream să-i arăt lui liviu doar o manieră în care ar putea vedea unii literatura. Știe el mai bine. Îți dau un exemplu de intertext, ca să te liniștești: intertext personale [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de George Potyng [geonick] 2004-05-21 | | pe lângă plopii fără soț o babă la fereastră visa să fie plop adesea am trecut mă înecam cu puf și ochii îi striveam mă cunoșteau vecinii toți din mersul meu stângaci și rotocoalele de fum tu nu m-ai cunoscut. Crezi că George "a pocit" frumoasele versuri eminesciene? Nu. A făcut doar literatură. E deja o manieră acum. Deci,ca să-ți dau satisfacție, îmi cer scuze că nu ți-am cerut "permisia" și că ți-am "pocit" cuvintele! Mulțumit? | |
| = Cautatorului de mistere, cu simpatie | loredana alexandrina [07.Sep.05 10:21] |
| Am citit si recitit poezia,mea culpa ca nu am mai citit din textele tale, draga Liviu Nanu. As fi vrut sa iti scriu ceva senzational dar din nefericire momentan nu am nici o idee. Poezia asta iti da o senzatie stranie...pe care nu pot sa o definesc, voi mai medita la asta. Prima strofa insa m-a cucerit matricea aceea mama ne mai da putina speranta. Mai exista ceva pur in noi, nu suntem chiar fara speranta. | |
| = Dorun, Loredana | Liviu Nanu [07.Sep.05 15:38] |
| În aceeași idee, N. Manolescu (Despre poezie, ed. Aula, 2002) vorbind despre postmodernism spune (citîndu-l pe Eco): „nu negarea celor spuse (înainte) ci regîndirea lor ironică”. Și tot Manolescu aduce un exemplu de poezie postmodernă semnată de Matei Vișniec din care citez doar un fragment: Înainte de a începe un poem obișnuiesc să mă plimb îndelung prin parcul municipal pe străzile pustii… Alerg spre casă cu o poftă nebună de scris locuitorii orașului s-au așezat pe două rînduri și așteaptă așteaptă așteaptă eu alerg fără să-i văd tulburat și plin de înfiorare cineva îmi deschide ușa cineva îmi trage scaunul cineva îmi așază hârtia cineva îmi întinde tocul și toți mai apoi: lună tu, stăpâna nopții… Dorun, din intervențiile tale întotdeauna am/avem de învățat. loredana, comentariul tău mă onorează, ai tot timpul să citești, sper să nu adormi cu monitoru-n brațe citindu-mi producțiile lirice. | |