Comentariile membrilor:

 =  *
George Pașa
[04.Sep.10 22:20]
Eu îl felicit pe Valeriu Barbu pentru această nouă carte și sunt convins că este una dintre cele mai reușite ale creației sale. Îi urez succes joi și îi mulțumesc lui Florin Caragiu pentru această prezentare sobră, dovedind o bună înțelegere și cunoaștere a spiritului cărții valerbarbiene. Rugăciunile lui Valeriu să fie auzite!

+ Poetul treaptă și rugăciune
Maria Prochipiuc
[10.Dec.18 14:27]
Încă un moment deosebit în ,,cariera,, scrisului avîndu-l ca protagonist pe Valer ( așa cum îi place lui Constantin Lămureanu să-i spună) Titlul ales pentru acest volum e ca un fel de trecere din starea de zbucium exterior spre starea de zbucium interior. E poate căutarea acelui punct de sprijin numit Dumnezeu.

Sufletul e într-o permanentă comuniune cu divinul, doar starea de căutare prin desișul vieții ne depărtează și rupe legătura intimă cu EL

Am citit volumul și cred că poetul nu se mulțumește încă cu starea balansului pentru că intimitatea lui se clădește pe frânturi de cadrane, iar timpul se numără cu anii și de cele mai multe ori pe cadran acele de ceasornic transferă timpul în altă dimiensiune nimită destin.

Orice noțiune în afara timpului poate fi sacrificată, i se poate da diverse valențe, nu-i este frică să vorbească de patrie, findcă patria înseamnă acasă, înseamnă amintiri, înseamnă de fapt viața unui om.

Nici măcar iubirea nu mai poartă hainele știute, fiindcă în balansul acesta nu este loc niciodată de doi.

Pentru versurile știute și neștiute, pentru faptul că stiloul lui George Țărnea mai are încă cerneală să scrie, îi dedic ca un adaos la comentariu un poem de întărire în petrecerea destinului cu timpul:


Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
( George Țărnea)

Mă văd legat la ochi și pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu blusturi și pelin,
Pândind iubiri subțiri la drumul mare.

Dar nici așa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieții pe picioare,
Chiar dacă pașii mi se-neacâ-n slin.

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Și fericiri de-o zi și mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,

Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoștenit brutal de cele sfinte
Și-ncununat cu fuga-n nicăieri.


 =  Re
florin caragiu
[05.Sep.10 20:04]
Mulțumesc, George și Maria, pentru cuvintele de susținere.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !