| = ... | iarina copuzaru [24.Aug.10 17:20] |
| Prima oară am crezut că lași rezolvarea pe seama săgetării de care vorbea Zenon, dar m-am bucurat cînd, la final, ai explicat ricoșeul spre etern în defavoarea nemișcării. Asta mi-a plăcut. Și poezia. | |
| = Iarinei | Dragoș Vișan [24.Aug.10 18:28] |
| Nu-mi aminteam dimineață, când am dat textul nou-nouț, cum îl chema pe cel cu paradoxurile - Zenon, mulțumesc! Da. Un ricoșeu spre sempitern. Dinspre colțișorul nostru de viață. Iubirea e centrul universului. Peste tot ajunge, prin pronia lui Dumnezeu. Nu se poate opri. Pentru că ar însemna să se transforme în altceva. Așa că rezolvarea aruncării cu săgeata nu prea cade nici în sarcina lui Eros (doar simbolic), ci numai a celor doi ce se iubesc: bărbat și femeie. Pe lângă aceasta există, desigur philia (dragostea de patrie, de părinți, amiciția) și agape (față de Dumnezeu). Care dintre ele e mai importantă? Dacă cineva neglijează vreuna (nefiind în monahism), nu ajunge departe, ci se înfige mai mult în materialitate, în patimi. Oricând, arcași! Săgetați! | |