| = lâmpăria și praful de cărbune. | viorel gongu [05.Aug.10 21:56] |
| Câtă tristețe între fiștău și baros, câte nuanțe de negru sunt acolo!Am citit titlul și m-am temut să citesc dar mina te acaparează alături de apa pe care ai băut-o din jiu.Frumoasă tristețe. | |
| = E bine așa | nicolae bunduri [05.Aug.10 21:55] |
| Nu mă surprinde ușurința cu care autoarea versifică și nici capacitatea ei de a transmite mesaje sau stări sufletești, cât afinitatea ei pentru un domeniu cam neglijat de când minerii au fost sfătuiți să lase târnăcopul și să adune fructe de pădure. Despre viața acestora nu poate să ne vorbească decât cineva din interior și acest cineva este chiar o trăitoare a zonei nefavorizate ca să nu spun nenorocite.Și o face foarte bine. Autoarea are "ochiul format" pentru orice mișcare, pentru orice gest a omului care știe când intră în inima pământului dar știe și că e posibil să nu mai iasă. Modul de a descrie "apucăturile" acestor năpăstuiți este direct, fără menajamente , de fapt așa cum au trăit și muncit minerii dintotdeauna.Când mi-a spus Vali că intenționează să scrie un poem în versuri albe pentru mineri, am fost sceptic, crezând că e un domeniu care va depăși capacitatea acestora de a percepe versul alb .M-am înșelat. Și e bine așa. | |
| = erată | nicolae bunduri [05.Aug.10 22:17] |
| "gest a omului" a se citi "gest al omului" (scuze Vali) | |
| = f bun! | oliviu craznic [06.Aug.10 05:02] |
| Un text care surprinde atat sentimentele, cat si gandurile unor oameni cu o viata trdunica si periculoasa. autoarea reuseste perfect ceea ce isi propune. felicitari! | |
| = Vă rog să nu fiți blânzi cu mine! | Vali Slavu [06.Aug.10 07:16] |
| Sunt la prima tentativă de a scrie în vers alb și mă bucur de orice sugestie. Mi-am făcut multe probleme, înainte de a posta. Mă gândeam dacă titlul e ales bine, dacă versurile sunt delimitate corect, dacă am reușit să redau ceea ce mi-am propus, dacă mesajul va fi pe înțelesul cititorilor, dacă e bine că am scris fără punctuație. Mi-am luat inima în dinți și am postat. Observ că primele păreri au apărut. Viorel Gongu și Oliviu Crâznic, fiind legați sufletește de Vale, cu siguranță, ați înțeles mesajul. Nae Bunduri, când ai aflat ce scriu mi-ai zis: „Scrie mai bine poemul cu rimă!”. Dar observ că acum îți place cum a ieșit. Vă mulțumesc de semn! Vali | |
| = Noroc bun! | Gârda Petru Ioan [06.Aug.10 08:02] |
| Vali, se citește ușor, are mesaj, are imagini interesante, coerență... Titlul e srâns legat de conținut și spune mult, cred că e potrivit. Cuvântul "fiștău" nu mi se pare prea poetic, dar e doar părerea mea, poate. Noroc bun pe drumul spre poezia modernă! | |
| = Nu e veridic | Florentina-Loredana Dănilă [06.Aug.10 08:46] |
| Versul ca versul, mai bun sau mai rău... Adică destul de bun, vreau să zic. Mă rog, se merge pe o temă ce "stoarce lacrimi" (așa cum, în haiku - după cum sesiza CT Atanasiu - temele preferate pentru acest gen de impact sunt cerșetorul, copilul orfan, etc.). Dar eu n-aș reproșa asta textului de față. Altceva mă îndepărtează de el, ca cititor: lipsa autenticității. Dacă ai hotărât să-l scrii la persoana I, ca și cum acelea ar fi gândurile minerului, ai intrat pe un teren periculos. Nu-l poți pune să vorbească precum un ... profesor, de exemplu. Se ratează tot textul în felul acesta. Nu-mi pot imagina un miner (fie și Miron Cosma:) rostind sau gândind: "acolo unde mă simt un atlas purtând pe umeri toată durerea pământului acolo unde moartea ignoră codul culorilor". De asemenea nu mi-l pot imagina folosind forma literară a viitorului ("nu voi ieși", " o voi bea"). Sper că nu-i cu supărare, am intervenit cu părerea spre ajutor. | |
| = am recitit | tincuta horonceanu bernevic [06.Aug.10 09:03] |
| poezia și tema aleasă mi se pare pretențioasă. Greu de spus ce gândește un om care muncește în adâncuri. Dar revenind la text, versul pare destul de sigur. Unele cuvinte sună mai ciudat "vâlva băii" Cred că ar trebui să abordezi și alte teme. tincuța | |
| = Nelu, Florentina, Tincuța, | Vali Slavu [06.Aug.10 09:57] |
| Nelu, fiștăul și barosul sunt cele două ciocane încrucișate, simbol al mineritului. Fiștăul e acel ciocan folosit de artificieri pentru a face gaura unde urmează să pună explozibilul. Nu e poetic, dar în poem mai apar și alți termeni tehnici. Florentina, inițial mă gândisem să scriu poemul la persoana a III-a, apoi am considerat că e mai bine așa. Poate nu e mai bine. Uite că mi-ai dat o temă de gândire. Oricum, referitor la acele cuvinte rostite ca de un profesor, nu e nici ca mine, nici ca tine. Adică, nu se poate generaliza. E drept că nu toți au auzit de Atlas, dar, crede-mă, sunt destui care au o cultură generală vastă. Sunt mulți mineri care vorbesc literar, dar sunt mulți și cei care spun „oi bea”, nu „voi bea”. Așa cum spuneam, mă voi gândi, să văd cum e mai bine, poate voi renunța la acele cuvinte pe care le-ai sesizat tu. Tincuța, am mizat pe faptul că, trăind printre ei, îi cunosc destul de bine. Vâlva Băii e un personaj legendar, o arătare care bântuie prin mină, adică prin „baie” (în trecut mina se numea baie iar minerii băieși). Vă mulțumesc pentru ajutor! | |
| = FELICITÃRI | ion burhan [06.Aug.10 20:45] |
| Felicitări pentru primul tău poem cu versuri albe și La mulți ani de ziua minerului și mai ales pentru sfânta zi de azi, a LUMINII . Îmi imaginez lupta care s-a dat în tine pentru a săvârși exact greșelile pe care le însemnezi cu roșu la elevii tăi, atunci când nu pun semnele de punctuație unde trebuie.Oricum, cred că-mi dai dreptate că poemul a avut de câștigat enorm după ce l-ai eliberat din conformismele ortografiei academice. Asta e poezia modernă,NU O SFIDARE ci un exercițiu de libertate al spiritului. O Vâlvă pe care dacă ai văzut-o o dată, nu te mai slăbește până la sfârșitul zilelor cu amăgirea ei devastatoare. | |
| = Despre "Vâlva" poeziei moderne | Vali Slavu [07.Aug.10 06:43] |
| Nelu, scrisesem textul și fără punctuație, și cu punctuație, majuscule… Am tot comparat și am înțeles de ce m-ai rugat să renunț la „conformismele ortografiei”. Uite că am comis-o! Sper să nu treacă elevii mei pe aici... :) Cât despre "Vâlvă", mă bântuie deja cam multe, asta mai lipsea! :) Îți mulțumesc pentru felicitări și pentru urări! Și pentru sfaturi, evident. | |
| + Atlas in salopeta si mirosul micilor | dan tristian [07.Aug.10 09:19] |
| Poem sensibil, cursiv despre o viata "discursiva". O viziune distincta despre ceea ce ar insemna sarbatoarea interiorizata fortat. Nu stiu daca poate cineva intui ce gandeste minerul. Nu stiu nici daca minerul poate ghici ce gandeste el insusi. Cred, insa, ca minerul s-ar bucura de o astfel de talmacire a gesturilor sale. | |
| = Re- Atlas in salopetă și mirosul micilor | Vali Slavu [07.Aug.10 09:52] |
| Și eu mă bucur de o astfel de tălmăcire a scrierii mele despre viața "discursivă" a minerilor. Ar mai fi un motiv de bucurie: ieri am primit volumul „Umblet”. Va fi lectura mea de weekend. :) „viața, până la urmă, e zațul lăsat la vatra amărăciunii, arcul de cerc al durerii, neostoitul joc, trăire în contra punct” | |
| = Doamnă Vali | Aurel Sibiceanu [07.Aug.10 10:00] |
| Sincere felicitări pentru acest poem tulburător. Îmi place să cred că aveți în gând o carte întreagă, cu poeme despre acești oameni cu o psihologie aparte, oameni ai unui cer din adâncuri... Știu că îi cunoașteți bine, se vede asta... Ar fi un act reparator față de ei, o corigendă aplicată acelora care i-au discreditat pe mineri, antrenându-i în mizerii discordante cu sufletul lor, delicat, de copil aproape, contrastant cu mediul dur în care muncesc. Vă și văd "vorbind" despre o călătorie spre Cer, care trece prin lumea subpământeană mai întâi, unde omul își trăiește spaimele îngemănate cu speranța... Sărut mâna, Doamnă, și "Noroc bun!" | |
| = Domnule Sibiceanu, | Vali Slavu [07.Aug.10 12:01] |
| Nu mă ispitiți, că am deja proiecte mai multe decât pot duce la capăt. Oricum, ideea e tentantă. Poate, cândva, va fi să fie… Vă mulțumesc pentru sensibilitatea acestor cuvinte! Noroc bun să fie! | |
| = Vali Slavu | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Vali, intr-adevăr foarte bună poeyia ca poeyie dar a ieșit un miner cam feminin si aproape erudit. Eu te sfătuiesc să+l lași incolo de miner si pentru mai multă autenticitate să scrii despre tine in stilul asta, chiar dacă apare problema minerului dar nu introdus in peisaj cu forța. Ca să-ți dau un exemplu de gîndire minerească am să-ți spun doar inceputul unei poeyii, a unui coleg de la mina Paroseni:*E jale e groapă in mină* și continuă la fel de simplu. Nu apare nici mândria in poezia ta. Repet poezia e f reușită. Scrie despre tine ce-ți vine, nu pe temă dată. Cu prietenie Victor | |
| = "E jale, e groapă în mină..." | Vali Slavu [07.Aug.10 13:11] |
| Victor, când m-ai sfătuit să-l las încolo de miner, sper că nu te-ai referit la... domnul Slavu! :) Mai bine las încolo gluma, să nu crezi cumva că răspund în șagă la comentariul tău serios. Am reținut observațiile și voi ține seamă de ele. Așa este, nu apare mândria în poezia mea. Minerul de azi nu prea are motive de mândrie. La vernisajul expoziției de la Lupeni, despre care am scris de curând, am stat de vorbă cu domnul Bucur, un octogenar care mi-a vorbit chiar despre mândria de a fi miner. S-a referit la anii `40-`50, când a renunțat la alte perspective, înscriindu-se la școala de mineri. A păcălit chiar și regulamentul, având cu un an mai puțin decât vârsta necesară. Mulțumesc pentru sfaturi! Cu aceeași prietenie, Vali | |
| = Vâlva băii | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| *Mă împiedic la tot pasul de vâlva băii ce-mi șoptește că mi'a fost ursit să rămân veșnic miner* *... un om al adâncului ce-și caută locul între oameni* Am recitit. Foarte fain! Cu prietenie Victor | |
| = Re - Vâlva băii | Vali Slavu [13.Oct.10 20:50] |
| E minunat să constat că peste poezia mea nu s-a așezat praful. Semnul tău, venit după două luni, a fost o surpriză plăcută. Cred că a funcționat telepatia. Cam pe la ora la care lăsai tu comentariul, eu eram la o întâlnire organizată de Primăria Vulcan, cu ocazia Zilei Educației (decalată din motive obiective). Acolo, am discutat cu un coleg ce acțiune vom organiza anul acesta, cu elevii, de Sfânta Varvara. Anul trecut, am avut un vernisaj la Muzeul Mineritului. Gândul m-a dus și la poezia aceasta. Ajunsă acasă, am găsit semnul tău. Mulțumesc, Victor! | |