| = Alex, | Ottilia Ardeleanu [10.Jul.10 00:17] |
| da, încă o formulă a fericirii. se pare că ți-a plăcut chimia în școală, drept pentru care ai primit și coroniță. numai cu istoria ai stat mai... :) în fine, ceea ce vreau să spun este că poemul tău este ca o istorioară ce se încheie cu un fel de morală: "fericirea e o felie de soare ce-ți cade pe pleoape își intră în geantă te închide în ea ca într-un adânc " Ottilia Ardeleanu | |
| + definitia fericirii | silvia caloianu [10.Jul.10 06:33] |
| separarea strofelor nu are nicio justificare. dimpotriva. dincolo de aspectul asta tehnic - foarte important, de altfel -, poemul suporta verticalitatea unei idei servite intr-un mod original. si, cu atat mai emotionant, pe cat credibil. | |
| = Fericirea e o notiune abstracta | razvan rachieriu [10.Jul.10 06:57] |
| Fericirea e o noțiune abstractă filozofică, căci imperfecțiunea umană, tarele, viciile, cusururile sale nu-i permit să o atingă și atunci se mulțumesc cu surogatul acesteia, bucuria. Tu cauți fericirea cu buricele degetelor, vrei să-i pipăi moliciunile de iarbă, creând senzații de sublim rafinat. | |
| = ce nu paote fi fericirea | Ioan-Mircea Popovici [10.Jul.10 08:02] |
| inspirata steluta aceea sa se opreasca pe poema ta din ziua fericirii cu coronita mai greu gasesti azi strada castanilor dar un colt de parc cu castani tot mai gasesti "de fiecare dată când trec pe str. castanilor mă gândesc că fericirea e o felie de soare ce-ți cade pe pleoape își intră în geantă te închide în ea ca într-un adânc" fericirea este atunci cand traiesti cu ea fara sa te mai gandesti cum arata poate fi o alee cu nuci si-un apus de soare poate fi o umbrela pierduta si regasita poate fi ceva in care sa cuprinzi cele 9 fericiri ca cele 9 muze si cele 9 ceruri... ce nu poate fi fericirea cand crezi in existenta ei si-n momentele de bucurie chiar ti se nazare | |
| = culmea fericirii a fost atunci/așa a rămas/de fiecare dată când trec pe str. cas | Iakab Cornelia Claudia [10.Jul.10 15:29] |
| fericirea e spiritul omului, nu al maimutei imitatoare care se vaita si e perversa nefericita in ceea ce trebuia sa fie doar lumea omului. coronita aia de premiant, acceptarea ta ca un instrument sub felia de soare, bucuria ca esti, dar ce ciudat, e greu, rabzi.. aveam capul greu metalic de parcă s-ar fi prăvălit pe mine un cazan cu sânge închegat asfaltul fierbea și mă trăgea în sine de jur împrejur lumina bolborosea eu nu-mi vedeam fericirea de care aveam nevoie ca de aer | |
| + am văzut Coronița | Irina Nechit [10.Jul.10 20:37] |
| Deși cu întârziere, vin și eu să confirm valoarea poemului, structura sa aproape geometrică, transformarea coroniței în personaj, în reper vital, în punct de pornire și de plecare spre ceea ce ar putea fi propria realizare. Îmi place că nu e doar diafan textul, ci și dur, aspru, chir violent: focul acela care cobora drept în coroniță și aveam capul greu metalic de parcă s-ar fi prăvălit pe mine un cazan cu sânge închegat asfaltul fierbea și mă trăgea în sine Prețuiesc veridicitatea, curajul de a recunoaște importanța unei coronițe, însuflețirea de a scrie despre ea cu detașare, în pas de dans. O stea și la revedere, mai citim, Irina | |
| = . | ștefan ciobanu [11.Jul.10 00:06] |
| sincer si curat poemul. cu un mic derapaj la grupajul acesta: '' aveam capul greu metalic de parcă s-ar fi prăvălit pe mine un cazan cu sânge închegat asfaltul fierbea și mă trăgea în sine de jur împrejur lumina bolborosea eu nu-mi vedeam fericirea de care aveam nevoie ca de aer'' comparatiile sunt grele mai ales ca nu stiu cat puteai constientiza pe atunic ca ai capul asemeni unui cazan cu sange inchegat. si ca lumina bolborosea. in rest e sincer si te prinde tonul acesta. | |
| = . | Ecaterina Bargan [11.Jul.10 09:01] |
| senzații pe care le trăim fiecare, în raport cu un loc/ o stradă, care ne amintește. apoi, sinceritatea de genul (mi-au dat diplomă o carte de cantemir/ fără poze pe care n-am citit-o nici azi) și entuziasmul copilăresc care ajunge. așa e bine, mai bine. | |
| = real | ilinca nistor [11.Jul.10 12:22] |
| Parca e mai ok aici, mai realist decat in cel cu elena, unde Sful nu se prea sustinea. Doar finalul ma bosumfla. | |
| = ~ | Alexandru Gheție [11.Jul.10 13:03] |
| va mulțumesc pentru semne, treceri... ottilia - ma bucur ca a plăcut aceasta "definiție a fericirii, te mai aștept. silvia - mulțumesc pentru apreciere, despre separarea strofelor cred ca ai dreptate... :). Voi mai lucra, promit... răzvan - mulțumesc și ție pentru cuvinte, ai dreptate elia - poate ca nu mai ești asa supărată pe mine, dacă ai mai trecut pe aici :). spui ca fericirea e spiritul omului, asta înseamnă ca trăim într-o grava absenta a spiritelor :). te mai astept irina - ma bucur ca ți-a plăcut textul acesta, ca ai văzut și duritate aici, dincolo de diafan :). Multumesc. mircea - faina varianta îmi oferi, voi tine cont de toate sfaturile și voi mai lucra. Ștefan - ma bucur ca ți-a plăcut, voi vedea ce pot remedia acolo... ecaterina - mulțumesc pentru trecerea pe aici, ma bucur ca e "mai bine", te mai aștept ilinca - dacă spui ca e mai real aici, ca textul se sustine pana la ultimul grupaj nu pot decat sa ma bucur. multumesc mulțumiri d-nei victoria luca va mai aștept pe aici, cu drag, alex | |
| = . | nica mădălina [11.Jul.10 13:45] |
| mă gândeam, apropo de final, că e îți, și nu își. asta pentru a păstra verosimilul, pe cât posibil, în contextul în care fericirea devine o vietate aspirator. de acord și eu că atunci când vrei să povestești pur și simplu, îți iese mai bine. | |
| = semn | Anni- Lorei Mainka [11.Jul.10 17:12] |
| descrierea fericirii ce lasa un gust palpabil chiar - reusit bine de tot coronita - un semn , egal de la ce baba a fost cumparata, ai interceptat-o din trecut , ca pe o mostenire care se trezeste la timpul potrivit | |
| = . | iarina copuzaru [12.Jul.10 00:09] |
| Alex e un poet care scrie din ce în ce mai bine și care capătă o singularitate nu contextuală, ci textuală. Îmi place și acest poem-lunetă spre tine. | |
| = madalina, anni, iarina | Alexandru Gheție [12.Jul.10 15:46] |
| va mulțumesc pentru semne, ma bucur ca a plăcut textul, va mai aștept... am corectat, aveți dreptate... alex | |
| = lumina bolborosea | Silvia Goteanschii [12.Jul.10 16:02] |
| alexandru, am să mușc și eu din felia aceea de soare, că-mi pare bună, și din rânduri, ca să am poemul acesta în mine cu fericirea lui, cu toată fericirea datorită ei, mă și imaginez pe o bancă în parc, cu toate grijile într-un pachet pecetluit, mâncând castane coapte, așteptând fericirea! | |
| = Poem fericit | Petrica Viorica [12.Jul.10 23:41] |
| Cu adevărat un poem reușit, fericită aducere aminte a multora dintre noi, ce poate lăsa uneori o lacrimă la citirea lui. Merită mai multe steluțe! | |
| = sa construiesti o fericire | Dumitru Mălin [13.Jul.10 10:48] |
| Da, asa se poate trai si retrai fericirea. "a la recherche du temps perdu". Dar uite ca Alex este in stare chiar sa construiasca un pic de fericire si pentru noi, cei care am citit acest poem frumos si înduiosator de sincer. Felicitari! | |
| = silvia, viorica, dumitru | Alexandru Gheție [13.Jul.10 17:19] |
| va mulțumesc mult pentru semne și ma bucur ca a plăcut felia de fericire, cu soare cu tot :) alex | |
| = Hi! Alex | Aurel Sibiceanu [16.Jul.10 08:24] |
| Felicitări! P.s. Să citești cartea aia a lui Cantemir; cât mai repede cu putință, altcum îți voi aminti de ea mereu. Sper să fie: Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae | |
| = da, o fericire ca a lui niculae moromete | silviu viorel păcală [30.Jul.10 21:50] |
| curge frumos ca o miere pe creier. Cu stimă! | |
| = fericitule! | mihai amaradia [15.Aug.10 11:13] |
| am acelasi titlu la un poem ceva mai vechi al meu ce-i drept mai mic doar ca dimensiune. "și aveam capul greu metalic de parcă s-ar fi prăvălit pe mine un cazan cu sânge închegat" nu-i buna comparatia asta e prea rosie si graznica pt poemul asta. frumos poem. | |