| = și aștepți cu teama să vină furtuna și să se ducă dracului totul | Iakab Cornelia Claudia [06.Jul.10 13:41] |
| imi place enorm cum e construit, nonconformist cumva din punct de vedere tehnic, acolo unde finalul e rupt, e alt ton: "mă băieți uneori mă gândesc că lumea e aici doar noi suntem plecați tare da' tare departe " a cauta cuvinte, a proteja cuvinte, a lumina, a contura... "și lumea devine aproape umană stă lângă mine și spune că nu e aici" atmosfera are un parfum anume, ca de cautare in vis, in neprezenta, in legaturi subtile afective si de idei. apoi brusc, trezirea, o hatarare care curma atmosfera. gata cu ocolisurile, eu am ceva de spus ferm, ce atata asteptari, uite e clar: "mă băieți uneori mă gândesc că lumea e aici doar noi suntem plecați tare da' tare departe " | |
| + . | nica mădălina [06.Jul.10 13:51] |
| pentru că are aerul unui text care-și recunoaște tarele înainte să-i fie semnalate de cititor. și anume, decide să fie transparent cu privire la "chiar am fost atent să mă construiesc așa, să dau târcoale în jurul cozii, pentru că a o expune fără o așa lungă introducere ar fi fost dureros". cu alte cuvinte, un text care se justifică prin final și care stă în picioare grație asumării faptului că până acolo sunt vorbe învârtite, întoarse, combinate și repetate pentru a proteja simplitatea ideii finale, cea care, de altfel, cuprinde și starea, și emoția, și nevoia de fi fost scris tot restul textului. pentru atitudinea asta aleg să las semn. și mai spun că m-am surprins pe mine cu nevoia de a o face. | |
| = mai lasa si tu un pic de la tine | Ioan-Mircea Popovici [06.Jul.10 15:55] |
| chiar ma gandeam elian un singur grad diferenta acolo departe inseamna ani lumina si am gandeam la fereastra la masa si scara din mijlocul plajei si-am zis ca si tine acum noduri arse si fum "toți prietenii mei zac de acum pe rafturi pline de praf îi răsfoiesc uneori la întâmplare caut cuvinte dar cuvintele au fugit de la ei caut semne dar semnele sunt departe de ei stau aplecată deasupra lor ca deasupra unor hărți străine" tu stii ce spun eu implicit daca-ti zic ca tusa asta mov e prea fova "mâna desenează cercuri în apă și taci cât pentru toți cei 1000 de ani și aștepți cu încordare să vină furtuna și să se ducă dracului totul" mai lasa si tu un pic de la tine cand toate-s pe dos e loc de poveste inundatiile-s mai aproape orasul sub ape nu? mai optimist. ce atâta seceta? atâta deșert. Cu prietenie, Yann(elis) | |
| = eu | Dana Banu [06.Jul.10 16:23] |
| vă mulțumesc că ați citit textul și mi-ați lăsat semnele voastre de lectură cu bine, dana(elian) | |
| = se vor clati cerurile | Anni- Lorei Mainka [06.Jul.10 17:37] |
| ar fi bine daca nu te-as intelege descrii o stare generala , cred, dar o faci mai frumos decit multi altii.... astea-s vremurile si da, inundatiile sunt catastrofe de care dupa multi ani o parte isi revin. iti tin pumnii si sper sa te revad vesela ca pe vremuri la motoare... | |
| = Dana Banu, | Ottilia Ardeleanu [06.Jul.10 19:34] |
| pentru mine, asta face totul în acest discurs drept, realist, sincer: "mă gândesc că lumea e aici doar noi suntem plecați tare da' tare departe". am citit cu plăcere, Ottilia | |
| = fă nod capetelor | Ioan-Mircea Popovici [06.Jul.10 19:35] |
| da chiar si eu m-as enerva pentru asta "că florile de regina-nopții luminează adevărurile noastre prin întuneric și nimeni nu e acolo în miezul întunericului să le vadă" dar nu m-as supara nici un pic. toate au un remediu "la celălalt capăt al lumii mereu la celălalt capăt al lumii" fă nod capetelor și întărește nodul cu jarul țigării .................................. ce te poate învăța marinarul altceva decât noduri marinărești | |
| = toți prietenii mei zac de acum pe rafturi | Cătălin Al DOAMNEI [07.Jul.10 10:01] |
| poemul atinge profunzimi aiuritoare, această strofă îndeosebi m-a copleșit... | |
| = mulțumesc frumos | Dana Banu [07.Jul.10 10:29] |
| sunteți niște cititori plini de îngăduință drept pt care nu pot să spun nimic altceva decât vă mulțumesc salut | |
| + un crez poetic | Tudor Cristea [09.Jul.10 21:52] |
| Înainte de toate, un text foarte bine frazat. Plin, cursiv, condus cu pricepere și, aș zice, cu un soi de voluptate a rostirii. O idee frumoasă, trăită convingător și exprimată fără ezitări. | |
| = domnule Tudor Cristea, | Dana Banu [09.Jul.10 23:46] |
| vă mulțumesc | |
| = ., | florian stoian -silișteanu [10.Jul.10 00:08] |
| io nu sunt așa priceput ca nica lui mădălina nimic de zis despart din deșertul unui bob de nisip și las cămilei știrba unui cîntec...o să/ți dedic asta surioară. Am citit încetinind poemul și spre finele celei cu număr par de strofă am văzut ochii am auzit celorlalți. Acesta este un poem bărbătesc!Femeia din tine cui a plecat!? | |
| + părere | Liviu Nanu [10.Jul.10 05:39] |
| Un discurs liric matur și compact (în sensul că nu mai încape nimic și nici nu se poate tăia din el). Un poem care generează emoții, care te face să dai foc la ceva și să fugi în lume cu fumul în nări. Sau să bei pe nerăsuflate un pahar mare de coniac apoi să ieși la fereastră și să strigi: „vă iubesc pe toți, prăpădiților”! Aș fi scris „o mie” în loc de 1000, și dar asta e o sugestie de care nu trebuie să ții cont, e un amănunt doar. | |
| = dragii mei, | Dana Banu [10.Jul.10 10:34] |
| cu voi aici chiar pot să oftez ușurată a meritat să scriu textul acesta nu pot să vă spun cât de mult mă bucură semnele voastre, mă simt de parcă aș fi ajuns acasă printre ai mei după o călătorie lungă și grea | |
| = dor de cuvinte si semne | Constantin Ion [11.Jul.10 18:08] |
| Primele trei strofe,frumoase si profunde,pregatesc continuarea inca mai profunda "toți prietenii mei zac de acum pe rafturi pline de praf ... caută cuvinte dar cuvintele au plecat ... caută semne dar semnele sunt departe ..." Este un poem-pastel ce descrie explorarea si descoperirea falsitatii cotidiene in care "lumea devine aproape umană stă lângă mine și spune că nu e aici" Da,din criza se poate iesi doar asa, prin adevar si sinceritate si frumusete. Si da, "lumea e aici doar noi suntem plecați tare da' tare departe " Profund. Frumos. Ne era dor de adevar si de tine, Dana Banu ! Celerion | |
| = salut, Ion, | Dana Banu [11.Jul.10 20:33] |
| mă bucur că ți-a plăcut textul dana | |
| = Nu aș fi sărit cu steluțe | Liviu-Ioan Muresan [11.Jul.10 20:44] |
| pentru că e un poem adevărat, dincolo de însemnări mărunte. Glumesc :) Chiar trebuia remarcat. Eleganța discursului, tonul suav și ferm, toate îl fac recomandabil pentru o bună citire. LIM. | |
| = LIM, | Dana Banu [12.Jul.10 08:10] |
| mulțumesc :) | |
| = , | Gunță Mariana Aurelia [01.Aug.10 17:16] |
| "și lumea devine aproape umană stă lângă mine și spune că nu e aici" - se poate referi la viata virtuala care ia locul celei reale ,la imaginatie.. in orice caz poezia exprima tradare, dejnadejde si nostalgie amestecata cu solipsism , dar in acelasi timp toti au ceva special, iar lumea se imparte si ei devin clone. numai bine pentru secolul asta. parerea mea | |
| = Mariana Aurelia, | Dana Banu [08.Aug.10 12:13] |
| mulțumesc pentru lectură și semn salut | |
| = lumea devine aproape umana | Gabriel Petru Băețan [13.Sep.10 05:49] |
| am dat acest titlul commentului pentru ca mi-a tras cu ochiul metafora cu pricina.revenind la poezie mie unul imi place. ai un stil aparte si niste particularitati de a expune ideile care dau de gandit prin sensibilitate. cu stima gaby b | |
| = gaby b, | Dana Banu [19.Sep.10 20:39] |
| am citit acum semnul tău de lectură. îți mulțumesc pentru el. dana | |