| = dintr-un punct | Ioan-Mircea Popovici [28.Jun.10 22:24] |
| "într-o noapte am simțit cum cerul umblă prin ochii mei închiși .............................. când eram mic mă gândeam la acestă lume deschideam cu ochii minții cer după cer nu știam care e ultimul cer la sfârșit adormeam cu ochii roși de neputință în somn o luam de la capăt .................. astăzi umblă timpul prin mine ca un drumeț printr-o țară de ruine ............ când antropologii vor scoate os după os de sub pietre vor reconstitui vremea când dragostea umbla pe pământ" | |
| = Ioan, | Ottilia Ardeleanu [28.Jun.10 23:12] |
| foarte frumos. trecerea prin timp ca prin sine, cer după cer până a ajunge la Dumnezeu este acel drum "printr-o țară de ruine și cimitire". până la reconstituire. "dincolo de piele nu se poate trece începe o altă lume"! Ottilia Ardeleanu | |
| = re-Ioan Mircea Popovici | Ioan Barb [28.Jun.10 23:15] |
| D-le Ioan MIrcea Popovici, vă mulțumesc pentru interesul arătat pentru acestă poezie și pentru varianta propusă. Mi se pare o sugestie foarte bună și am exclus o parte din textul inițial și am adoptat varianta rămasă. Cred că acum poemul arată mai bine. Cu multă considerație. | |
| + Notă de lectură | George Pașa [28.Jun.10 23:28] |
| Domnule Barb, să nu mai modificați deloc, textul este foarte bun așa, în opinia mea, nu pentru că a venit în urma unei alte așezări. Are semnele poeziei, nu mai povestește, are muzicalitate, fior liric, o imagistică de calitate. Acea repetiția a lexemului "cer" era cerută de idee și de modulațiile vocii poetice. Ultimele două versuri sunt foarte inspirate. Remarc textul pentru limpezimea ideilor, puterea lor de a pătrunde în sufletul mai multora, adică e aproape de general-uman. Felicitări! Rar mi se întâmplă să spun acest cuvânt! | |
| = re-George Pașa | Ioan Barb [28.Jun.10 23:48] |
| Domnule George Pașa, Mulțumesc pentru interesul arătat poemului meu și pentru aprecierea care are, pentru mine, o valoare deosebită. Cu stimă, Ioan Barb. | |
| = acord în octavă | Ioan-Mircea Popovici [28.Jun.10 23:49] |
| "... mă gândeam la acestă lume" când apele limpezi "vor reconstitui vremea" atingând pietre șlefuite | |
| = re-Ottilia | Ioan Barb [28.Jun.10 23:51] |
| Ottilia, Mulțumesc pentru constanță și pentru susținere permanentă prin prezența în această pagină unde ești întotdeauna binevenită. Cu prietenie, Ioan. | |
| = Ioan- Enclave | Mihaela Roxana Boboc [29.Jun.10 16:25] |
| Da. Un text foarte bun. "astăzi umblă timpul prin mine ca un drumeț printr-o țară de ruine aștept vremea când antropologii vor scoate os după os de sub pietre" Aici e miezul acestui poem. Remarc un regret adânc după vremurile de altădată, când dragostea umbla pe pământul tău. O incursiune în timp în lumea copilăriei. O lipsă acută "azi" de iubire. Poate fi vorba de iubirea divină, de asemenea se poate aplica și sferei profanului. cu prietenie, Mihaela | |
| = Fain | Liviu-Ioan Muresan [30.Jun.10 19:10] |
| și pe gustul meu. Ritm, repetiție spre satisfacție, spre întărirea ochilor pe poem și profunzime multă. LIM. | |
| = re-Mihaela, LIM | Ioan Barb [30.Jun.10 21:37] |
| Mihaela, Mulțumesc pentru apreciere și susținere. LIM Mă bucură aprecierea pentru acest text. Mulțumesc. Vă mai aștept cu plăcere, Ioan. | |