| = + | Alexandru Gheție [23.Jun.10 11:01] |
| un poem de o sensibilitate uluitoare... piciorușe, zâmbet, ochișori, inima - tot ce cere cel înspăimântat de merele, tot... dar asumarea de aici m-a atras... dimcolo de cuvinte zace o gravitate aparte. Dialogul fetiță-fetiță (82-2)este unui sugestiv și plin de forță. Mie poezia îmi amintește de arghezi, de liniștea, împăcarea din textele sale, dar și de spaima, de frisonul acesta al fantomei care se plimbă prin ogradă... Un text bun! cu prietenie, alex | |
| = eu l-am trăit | Dumitru Mălin [23.Jun.10 20:14] |
| Prietene Alexandru Gheție Ca un poet sensibi ce ești, ai intuit "miezul", poate nu chiar "uluitor", cum generos zici,al acestui poem pe care, desigur, eu mai întâi l-am trăit și abia apoi l-am scris. De ltfel eu sunt dintre aceia care ma simt încă "bucuria și durerea de a scrie", cum bine zicea un alt poet sensibil și prieten al nostru de pe acest site,Emilian Valeriu Pal, într-un comentariu la poemul meu postat anterior acestuia. Deci "eu nu cânt că știu cânta/cânt să-mi stâmpăr inima...". Așa cred că faci și tu, și Valeriu și Paul Gorban de la Iași, cel care mi-a "smuls" trei poeme de pe acest site și le-a publicat în prestigioasa revistă Feed Back, al cărei secretar de redacție este. Îți mulțumesc de cuvintele bune și ca de obicei îți urez să ne citim cu plăcere. Dumitru Mălin | |