| = "soarele-și atinge nordul pe răsărit" | Alexandru Gheție [21.Jun.10 18:14] |
| despre oprirea timpului poezia aceasta... :) "în ziua cea mai lungă Infinitul iese prin lume" - si despre asteptarea acelei ziele cat un infinit. "Cu incetinitorul" se trece prin clipe lungi, amintiri. E ca o fotografie din miezul zilei, cand : "soarele-și atinge nordul pe răsărit pasărea zborului chiar s-a oprit pe creasta norului"... cu placerea lecturii, alex | |
| = am corectat | Ioan-Mircea Popovici [21.Jun.10 21:14] |
| imi cer scuze pentru corectura "peștele zborului chiar s-a oprit pe creasta norului" | |
| = *** | Iakab Cornelia Claudia [21.Jun.10 22:10] |
| intervalul e prins in inel iubirea il poarta a fi in cercul interzis devine o poarta timpul nu e acelasi pentru fiecare se aliniaza doar cat sa-nsemne viata puntea luminii ascunde nimeni nu stie unde coboara caci e alta lumina noua si pura menita s-ajute magii istoviti | |
| = singurul personaj | Ioan-Mircea Popovici [22.Jun.10 07:05] |
oricum nu poți citi toate semnele poate doar zborul invers să prindă perspectiva întregului pisica neagră a murit înecată pe trotuar butucul de piatră din inima plopului altă enigmă în care-au rămas toți încurcați singurul personaj Starea sensului în același zbor absurd patentul întâlnirilor rare grupul apei din trupul inelului cu încetinitorul pe clipe lungi pe creasta norului plopul mătură urma oricum ajung prea devreme mai important decât toate câte s-au întâmplat ocolul din atunci la cafenea când Poetul se oprise sa-și vândă umbrela mult mai târziu umbrela pierdută butucul de piatră zbor prin oglindă la răscruce de gânduri poarta cu scările gemene știi adresa asta? | |
| + ... | Ioana Geacăr [22.Jun.10 16:06] |
| imi place si mie iesirea infinitului la plimbare! si împiedicarea în semne, amânarea cunoașterii implică un subiect modest, dar cu o trăire profundă:"când să citească ceva din tine au rămas toți încurcați" mi se pare construit matematic poemul ăsta, cu simbol pe fiecare vers, barbian (doar versul cu peștele mi se pare forțat într-o expresie ludică, dar pentru alt context,nu e potrivit aici) frumos, melancolic, somnoros, amestecul vegetației pământene și acvatice! o vară poetică îți urez!cu stele :) | |
| = l-am construit | Ioan-Mircea Popovici [22.Jun.10 16:39] |
| dau doar o interpretare poemului acesta născut nu făcut de o ființă cu portativul în care pe cele cinci linii (strofe) simbolurile sunt diezi notele și becari pasărea zborului pe marginea norului s-a făcut peștele cu inel și după voia ta cu stele căzute din Infinit întru care am binevoit pentru mai mult e prea devreme recunosc l-am construit plecând de la câteva cuvinte de mângâiere dintr-un comantariu lăsat pe intervalul cifrat exasperant portativul suportul cântecului de la începutul scării duble | |
| = . | Ecaterina Bargan [22.Jun.10 18:43] |
| amestec de alge de mare cu flori de tei și salcâm ... privirile spun totul soarele-și atinge nordul pe răsărit ... da, este o poezie frumoasa, necesara si bine construita. chiar daca tot despre timp se spune, are tosusi hainute bine cusute. si au un fel de infinit in miscare - cuvintele care le imbraca. | |
| = ploile de vara | Ioan-Mircea Popovici [23.Jun.10 15:05] |
| Katerinna, muguri cresc din rădăcinile plajei cheile poveștii in inelul logodnei da. acestea sunt cele necesare, cum zici tu. tot necesare sunt si ele, ploile de vara. ma bucur ca ti-a placut vizita restul le stii din versul cu interval | |
| = patentul întâlnirilor rare | Cătălin Al DOAMNEI [07.Jul.10 19:03] |
| o expresie argheziană în spiritul ei, pe de altă parte, dpdv al idealismului obiectiv kantian, timpul e percepția mea, ca și infinitul dealtfel...ca vers final as fi preferat ,,infinitul trece prin mine'', pentru că-n lume oricum este. | |