| = Un gând. Mihaela | Ioan Barb [16.Jun.10 23:56] |
| "o să spui renunță la tine aruncă-te în cristelniță să te naști iar fără vină" Versuri care colorează finalul poemului, de fapt, un poem militant, străbătut de tristețe și care scoate în evidență încapacitatea omului de a se elibera de povara egoismului și de a-și reconsidera propria scară de valori. Un gând. Cu prietenie, Ioan | |
| = "dar puroiul continuă să curgă" | Alexandru Gheție [17.Jun.10 08:31] |
| "mi-am închipuit că toți copiii au o mamă undeva și brațe pentru legănat" - ce vis frumos acesta, mihaela... "construim scriem cu detașare" - la modă, aș adăuga :)... Ceea ce doare e că în spatele acestei detașări adânci mi-aș fi dorit să găsesc ceva implicare, ceva, nu știu ce... Și în multe texte dincolo de detașare e tot detașare. Și cu toate astea nu am găsit așa ceva la un poet consacrat :). În fine, îmi place textul, tonul intim, și îmi place cum prinde viață ioana. Citesc în continuare să văd spre ce te îndrepți cu pași repezi :) cu prietenie, alex | |
| = re ioan barb | Mihaela Roxana Boboc [17.Jun.10 08:32] |
| Bine interpretat acest poem, Ioan. Mulțumesc! Mihaela | |
| = re alex gheție | Mihaela Roxana Boboc [17.Jun.10 08:35] |
| Da, Alex ai mare dreptate în ceea ce privește detașarea. Voi mai scrie despre Ioana. Mai are încă multe de spus. cu prietenie, Mihaela | |
| = încă unul! | Ottilia Ardeleanu [17.Jun.10 19:55] |
| Mihaela, ai atins puncte slabe ale existenței. ceea ce ai spus aici: "dar puroiul continuă să curgă ploile nu ajung pentru o viață de om" este adevărat. greșelile, nepăsarea, egoismul, abandonul... ar trebui să dispară. din păcate, fiecare posedă un dram. și asta duce la năruirea viselor celor năpăstuiți. "să spele ploaia vina din ochi"! Ottilia Ardeleanu | |
| = re Ottilia Ardeleanu | Mihaela Roxana Boboc [17.Jun.10 21:12] |
| Așa e, Ottilia. Punctele slabe sunt cheia acestui poem. Îți mulțumesc pentru citire. Mihaela, cu drag | |