| = o lume... Ottilia | Ioan Barb [14.Jun.10 00:04] |
| "porumbel zbătând între aripi uitarea de sine", acest porumbel pare o inimă. Imagini reușite în acest poem în care descopăr o căutare febrilă, ca într-un psalm. Cu plăcerea lecturii, gânduri, Ioan. | |
| = o lume- Ottilia Ardeleanu | Mihaela Roxana Boboc [14.Jun.10 00:08] |
| ”uneori te regăsești în demult copilul din mine scâncește” Așa este. Sunt cuvinte care nu au nevoie de traducere. În mine ca și în fiecare... ”a cui mai sunt?”- rătăcire, abandon, confuzie, stări prin care trecem uneori cu sufletul golit de simțuri, alteori cu sufletul plin de amărăciune... | |
| = o lume a durerii | Ottilia Ardeleanu [14.Jun.10 19:04] |
| Mihaela, Ioan, vă mulțumesc pentru trecere și interpretare. Ați pătruns sensurile. Vă sunt recunoscătoare pentru atenția acordată. Ioan, mă bucur că ai pomenit acolo de psalm. Minunat! Mihaela, da, suflet golit de simțuri. Ai atins ideea. Vă aștept cu drag, Ottilia Ardeleanu | |
| = drumurile s-au desfăcut din ombilic | Raul Ionut Coldea [15.Jun.10 16:17] |
| "drumurile s-au desfăcut din ombilic" Superbă imagine, cred că este una dintre cele mai bune ale poemului. La finalul celei de a doua strofe este puțin deranjant pentru mine, pentru că nu mi-a fost clar cine găurește sufletul. M-am gândit că mitraliera, apoi mi-am dat seama că gloanțele. Mă rog, un minus care nu e atât de mare. | |
| = o lume a durerii | Ottilia Ardeleanu [15.Jun.10 16:33] |
| Raul, îți mulțumesc. da, și eu am ezitat acolo, în a scrie așa cum este, însă, mi-am dat seama că este nevoie doar de atenție. mă bucură trecerea și susținerea ta. contează! Ottilia Ardeleanu | |