| = tic, tac Daniel Bratu | Ioan Barb [10.Jun.10 18:47] |
| O mică bijuterie, expresivă, lucrată cu migală, cu discrete ecouri romantice. Finalul este, de asemenea, frumos. De remarccat toate strofele. Cu plăcerea lecturii, Ioan. | |
| = Bijuterie, da | Florentina-Loredana Dănilă [10.Jun.10 22:42] |
| Cu adevărat frumoasă poezia, îți tot vine s-o citești și s-o citești... Remarc în mod deosebit prima strofă și finalul. Parcă aș vrea să o aud cântată. Ia fă-i și-o melodie! Ar trebui să scrii mai des. Te apucă rar, dar bine. Felicitări! | |
| + poemul de matase | Dana Stefan [10.Jun.10 23:14] |
| ar trebui sa postezi mai des ce scrii.:) deci raman o admiratoare a poeziei tale. acest poem de iubire e inca unul dintre acelea care se citesc si n-ar trebui sa se mai adauge nimic pe urma. din pietate pentru arta poetica. ca sa-mi explic gestul, ma straduiesc sa adaug pentru cei de dinafara cuvintelor: exista in poezia lui Daniel Bratu un ritm sonor organic, tradus nu numai prin melodicitate ci mai ales prin substanta. autorul supravietuieste in propriul univers datorita capacitatii proprii de transfigurare, poate lua orice forma, orice culoare, face salturi dincolo de propriul hotar asa cum este in stare si sa se muleze pe forma celui mai marunt tipar. capacitatea aceasta e departe de conventii, insa, pentru ca inlauntrurile lui dau pe dinafara si din melanjul acesta se naste un singur cuvant, trecut prin ciur si ape ca sa se nasca apoi iar si iar din el lumile miraculoase la care nu au acces decat cei care isi pot tine rasuflarea pe o sfoara de matase.. acest poem e dovada. e poemul iubirii ce se lasa citit doar de cei indragostiti. insa, of, de cite feluri mai e iubirea asta, pe pamantul acesta... :) Linea | |
| = bijutier pe drumurile mătăsii | Daniel Bratu [11.Jun.10 07:53] |
| îmi reușesc greu transpunerile melodice, pigulirea acordurilor – când am scris textul, vraja sonului m-a prins în vârtej, fără să mă supună la efort – poate și asta e explicația rarelor «apucături», nu depind de hărnicia din mine – mulțumesc, Loredana alături de scrisu-mi, prin vremi și vremuri mai agonice sau mai nu, cunoscând de mult ce și cum versuiesc, geaba aș mai încerca eu să mă ascund după cireș, precum elefantul cu ochi roși – mătase din mătase comentariul tău generos și i-luminat – mulțumesc, Dana migala cam lipsă, mai merge șlefuială, cred – mă las purtat de portativ, cu ochii-n urmă, pe faldul vremii, iar luna duce dangătul romantic pe deal – mulțumesc, Ioan | |
| = * Ceasurile se întorc dinspre noapte spre zenit | Maria Prochipiuc [11.Jun.10 10:53] |
| Felicitări! Dacă printre ace ai reușit să scoți această bijuterie, înseamnă că ceva mai presus de fire transformă umbrele cufnerelor în raze de lumină, dacă daila cu absențele sale nu apare la zânirea înserări e semn că luna nu își are rodul de stele în fiecare noapte. Tălpile lasă urme adînci pe caldarâmul bătătorit ca de minutar pe ovalul ceasornicului, dar din toate acestea rămâne parfumul de răuruscă ce boltește peste casele vizit-(iuuu)-ate, pe la porți ce nu mai au intrare. Parfum și arome topesc ceasurile sub arșița acestei veri! | |
| = ceasuri pe gard - d&ali | Daniel Bratu [14.Jun.10 07:22] |
| Mult prea lăudata mea bijuterie versificată fu acum doară ștearsă de praf, găsită ea într-un alt cuf(n)ăr, de sub pat. Așa că bănuiala de prezentă inspirațiune nu are sorți de izbândă-n real. Iar comentariul tău, Maria, este el însuși o poezie, prin pânza căruia și eu mă-ntrezăresc, mulțumesc | |
| = tic, tac | Carmen Ina [23.Jun.10 12:56] |
| "cad secundele prin ace răvășite și, rămasă, umbra ta în mine tace, prefăcută în mireasă" n-ar trebui sa adaug nimic dar cum pot spune ca a fost o incantare sa te recitesc? Melodios-tandra este amintirea pe care o ocrotesti cu sufletul si pe care ai transpus-o in vers. Multam de dar! | |
| = tardiv-tic | Daniel Bratu [02.Jul.10 11:39] |
| multumesc, Carmen-Ina, cu intarziere, drumul spre site fiindu-mi sub ape o vreme, bucuros de revedere, asemeni | |