| = viata - un miriapod jucaus | Alexandru Gheție [10.Jun.10 17:40] |
| "pînă la moarte stăpîne pînă la moarte" - versul final spune multe, liviu... Miriapodul-cruce e un simbol inedit. Cu suita sa de picioare, zeci de extremitati practic, intra in purtator ca sa... numere. Doar are zeci de brate. Fiecare isi poarta cuminte miriapodul, chiar daca il numeste altfel... Mi-a placut aici: "cînd era mic și timid mă gîdila în talpă era frumos și viu colorat îmi tăia unghiile de la picioare și îmi trata bătăturile cînd a crescut și a prins curaj mi se urca pe genunchi stătea cu burta în sus și picioarele desfăcute să-l scarpin" alex | |
| = Alex, | Liviu-Ioan Muresan [10.Jun.10 17:53] |
| mulțumire pentru buna înțelegere și punctare. Credeam că nu e destul de limpede. M-ai lămurit că este. LIM. | |
| = pînă la moarte, LIM, | Ottilia Ardeleanu [10.Jun.10 23:53] |
| poemul acesta îmi amintește de povestea șarpelui. creșterea aceasta a miriapodului, încât ajunge mai mare decât purtătorul, da, nu poate însemna decât mărirea poverilor omenești, odată cu înaintarea în vârstă. asocierea lui cu cea a unei cruci în devenire, în creștere, maturizare, în spirit, o cruce care adaugă, la rândul ei, trup, pe măsura trecerii anilor, este într-adevăr o idee remarcabilă. Ottilia Ardeleanu | |
| = Re | Liviu-Ioan Muresan [11.Jun.10 20:56] |
| Așa este, perfect înțeles. Mulțumesc. | |
| = prea plastic | corina alexandra manole [12.Jun.10 12:50] |
| "Miriapodul e parte din viata.. ". Eh, nu serios. Ce plastic si nereusit... imi pare rau... prea plastic | |
| = Corina, | Liviu-Ioan Muresan [12.Jun.10 12:54] |
| mulțumesc pentru bunăvoință și pările competente. Da, e prea plastic, nu se întinde deloc :) Lăsînd gluma la o parte, poate așa se dorește a fi. | |