= . | iarina copuzaru [01.Jun.10 12:21] |
Îmi place ce-am citit. Compui o poveste, un drum mistic. Aș fi preferat "orbii numai orbi să vadă". Acest vers poate fi tulpina poemului. | |
= Iarina, | Liviu-Ioan Muresan [01.Jun.10 12:47] |
da, ar fi o interpretare interesantă. O să mă gîndesc la varianta propusă. Mulțumesc. | |
= povești "cu a fost odată o piatră" | Alexandru Gheție [01.Jun.10 13:36] |
da, și mie mi se pare interesant voiajul, am spus într-un comm cândva ca în textele tale văd cea mai mare dorință de a crea o lume, una altfel, mult diferită de cea de aici, acum... Și pe măsură ce citesc văd cum prinde contur o lume de poveste, fantastică și dorită reală. Mi-au plăcut imaginile, cred că secvența asta e deosebită: "să fiu cum nimeni niciodată nu s-a gîndit în lumea fără cer albastru fluturi și pești doar cu păsări negre și iarbă înaltă orbii numai orbii să vadă celelalte să devină povești cu a fost odată o piatră" alex | |
= Mulțumesc pentru înțelegere | Liviu-Ioan Muresan [01.Jun.10 15:17] |
și buna urmărire a textelor mele. Alex, și eu te urmăresc în scriere. Plăcerea e de partea mea. | |
= "a fost odată o piatră" | Ottilia Ardeleanu [01.Jun.10 17:37] |
Evadarea dintr-o lume statică, imuabilă, inamovibilă, dură, fără viață folosindu-te de fantezie, metafore și imagini reușite pare a îndulci ideea încolțită. Dorința de libertate și viziunea unei altfel de lumi, și anume de zbor, de alunecare, de deslușire, de transformare în acel "să fiu cum nimeni niciodată nu s-a gîndit"… Eh, de-ar fi totul o poveste! Remarc: “păsări negre de toate mărimile ca o realitate” , “cerbii nu își vor mai ascuții coarnele de scoarța ce mă înconjoară ”, “să ies din piatră și cioplitorii să-și piardă priceperea să fiu cum nimeni niciodată nu s-a gîndit”. Însă, cel mai mult, îmi place finalul! mi-am permis să interpretez în această manieră, Ottilia Ardeleanu | |
= Ottilia, | Liviu-Ioan Muresan [01.Jun.10 20:10] |
e o foarte bună înțelegere aici. Cred că sînteți singura care a abordat cu seriozitate. Vă mulțumesc. LIM. | |