| = în drumul trenului | Cristina-Monica Moldoveanu [25.May.10 16:06] |
| Ultimele două mi-au plăcut mai mult. Cântecul privighetorii rămâne în gând printre picurii ploii. Uit că trebuie să mă adăpostesc. Lângă mare trenurile sunt ca niște valuri care zdruncină podul de fier, ros și el de timp la fel ca țărmul, cu zgomot ce revine și apoi se pierde. Îndrăznesc și eu o altă variantă: Valuri printre stânci - trenul străbate-n goană podul ruginit Gânduri frumoase, Cristina | |