| = irina | Doru Dorian David [22.May.10 06:30] |
| un poem cat se poate a spune de bun.. o privire intr-un posibil trecut... nu e a mea tăcerea aceasta... eram curios: "(face însemnări despre pădurile de smochini îi duc ceaiul observ că olița de lîngă patul lui e goală te ții bine glumesc atunci și mă gîndesc că nu l-am cunoscut tînăr cînd mi-ar fi spus fugi cu mine undeva departe)" unde???? ... ei nu se stie! poate ca ar fi iubit "rochia albă a unei călugărițe!" imi plcu aeerul povestit dintre cuvinte! | |
| = ... | Ioana Geacăr [22.May.10 15:40] |
| e un poem buuuuuuun! un scenariu cu o voce credibila! dar patetic, teatral imi pare versul: "nu e a mea tăcerea aceasta" si nici exprimarea "aerul devine" nu/mi place, de fapt si pe scurt sunt doua clisee. :D | |
| = . | ștefan ciobanu [22.May.10 18:05] |
| inceputul e fortat. datul cu ruj si tinutul tigarii intre buze nu merg una dupa alta. rochia alba ca a unei calugarite este o imagine chinuita. poem se dreje si isi arata frumusetea si tinta din strofa doi. totul se clarifica si cititorul ia parte la poem. atmosfera se incheaga. | |
| = "mi-ar fi spus" | Alexandru Gheție [22.May.10 22:58] |
| "și mă gîndesc că nu l-am cunoscut tînăr cînd mi-ar fi spus fugi cu mine undeva departe" - frumos final. Trist de asemenea. Ai reușit aici să redai o stare ascunsă cumva în adânc. Și ai sugerat o întreagă dramă în 3 versuri. Strofa finală, de fapt, este deosebită. Știi, nu are legătură cu textul (sau are), dar înțeleg foarte bine acest "îi duc ceaiul observ...", pentru că nici eu nu l-am cunoscut tânăr... Scuze pentru depărtări :). Un text bun! alex | |
| = Jaroslava | Aurel Sibiceanu [25.May.10 06:54] |
| Un poem enigmatic, relaxat dar și crispat, din ce în ce mai profundă capacitatea ta de a călători dincolo de real și de a aduce de acolo priveliști poetice, de a sugera cu ele stări paradoxale... | |
| = răspunsuri tîrzii | iarina copuzaru [30.May.10 23:00] |
| Mă bucură mult recomandarea. Vă mulțumesc. Domnule Doru, îmi place cum întoarceți privirea din poem spre un posibil trecut. Purtați multe deslușiri prin aerul poematic/enigmatic. Dooamna Ioana Geacăr, veniți după multă vreme aici; și nu oricum, ci cu sfaturi și cuvinte frumoase. Despre prima construcție, aceea a tăcerii, nu știu... țin eu la ea într-un mod copilăresc. Clișeul nr. 2 o să-l înlătur cînd o să revin nemiloasă asupra textului. Sper să nu fiu atît de înverșunată, încît să-l tai pe tot:) Ștefan, e bine dacă lucrurile ajung să se înghege. Sunt cuvinte a căror claritate se șterge pînă să ajung la ele. Poate de aceea... Alex, e plăcut să știu că cineva, apropiindu-se de text, rămîne cu sine în depărtările astea... Ei..., domnule Aurel Sibiceanu, frumoase descrieri faceți. “Dincolo de real” poate fi titlul meu preferat pentru propria ordine – uneori crispată însă. Iar acest ultim aspect o face, deseori, ininteligibilă chiar și pentru mine | |