| = Asta mi-a adus aminte de un lucru... | Yigru Zeltil [17.May.10 21:40] |
| Aurelian Titu Dumitrescu a spus imediat după 1989, referitor la generația optzecistă, că nu vor supraviețui timpului decât acei optzeciști ce nu vor refuza în continuare lirica metafizică... Ajungând ceva mai approape de subiectul articolului de față, pot spune - e doar părerea mea însă - că, totuși, zilele poeziei strict religioase sunt numărate, iar aceasta rămâne să se prelingă printre versurile așa-zis "profane" - cum am spus, doar părerea mea. Cred că "sensibilitatea postmodernă" (iată o sintagmă care poate trezi nedumeriri fiindcă prea puțin au o idee cât de cât solidă a ceea ce înseamnă postmodernismul) va căuta o contopire a genurilor și stilurilor... | |
| = . | Veronica Valeanu [17.May.10 22:10] |
| poate cel mai mare defect al poeziei religioase e ca e prea iconica, se foloseste de clisee.recucerirea firescului nu se poate face asa. latura incantatorie e cel putin marginalizata in esenta ei. ar fi mers aici marsat mai mult pe macrosemn. | |
| = Semnificația asasinării lui Nicolae Labiș | Camelian Propinatiu [18.May.10 13:53] |
| Ruperea poeziei române de norod s-a decis sub Dej și Drăghici când, simbolic, a fost mutată la Filologie celebra Școala de Literatură din Șoseaua Kiseleff nr. 10. Bolșevicii au ginit că important politic este ca poeții să scrie numai pentru niște poeți profesioniști (= critici sau promoteri), rezultând de aici o poezie FILOLOGICÃ ce a sugrumat treptat poezia lirică, sentimentală, manelistă dacă vreți, pe care însă ar fi înțeles-o, de la inimă la inimă, toți poporenii. | |
| = Re | florin caragiu [19.May.10 22:13] |
| Yigru: nu stiu daca ai citit atent textul, insa "recucerirea firescului în raport cu natura originară" nu tine de un anume gen sau stil, este vorba de un cadru aprioric, de un orizont de asteptare, de o atmosfera care "predispune" la o deschidere metafizica si religioasa. Si cred ca sintagma "poezie religioasa" trebuie inteleasa tocmai in acest sens. Veronica: se pare, intelegem cu totul altceva prin termenul de "iconic", in sensul meu nu tine de nici un fel de cliseu, ci de o realitate extrem de complexa si, cu un termen teologic, apofatica, care tocmai ca scapa rationalizarilor, incapsularii in clisee, ca sa nu mai zic ca nu stiu ce intelegi prin clisee. te rog sa citesti si textul, nu numai sa te impiedici de cate un termen, dandu-i conotatii care nu-mi apartin. sa ma ierti, nu vreau sa te ofensez, dar am impresia ca nu ai citit cu atentie. nu vad cum latura incantatorie ar putea fi marginalizata. Camelian: multumesc pentru comentariuu, desi sincer sa fiu nu prea realizez legatura cu textul. | |
| = ziua e ca noaptea | Anni- Lorei Mainka [20.May.10 02:47] |
| "Psihologia este elementul din noi cel mai unit din mediul inconjurat"--- e greu si nu e greu - e delicat si de fapt este dificil....si mult mai apoi se ajunge la poetica religioasa.....cind de fapt este acolo in psihologia noastra...si in mediul nostru....dar asta stie fiecare pentru el , care e mediul lui - textul tau este limpede si prea limpede - spre lumina care taie privirea | |
| = erata.... | Anni- Lorei Mainka [20.May.10 02:49] |
| "....mediul inconjurator"...sorry m-am grabit,nu e inconjurat.... | |
| = Re | florin caragiu [22.May.10 12:20] |
| mulțumesc, Anni, îmi place ideea că uneori ne trebuie ceva drum ca să ajungem, paradoxal, unde suntem. și, da, totul primește un sens în context. | |
| = La poesia è una religione( poezia e religie) | marie vranceanu [23.May.10 08:32] |
| Am tinut sa incep comentariul meu cu un motto care de fapt e titlul unei carti de Jean Robaey, aparuta in Italia, posibil sa fi aparut si in Romania, sincer nu stiu. In aceasta carte autorul spune: poezia substituie religia sau reprezinta propria religie.Ce sa spun, articolul tau e foarte interesant si neobisnuit as spune: suntem la jumatatea lui 2010, firmele de automobile ne arata prototipuri aproape Sf, sintem legati in retea in timp real prin Skype, YM, email, anonimi, fara chip, fara identitate, expunind ID caraghioase. Sint doua saptamini ca tot deschid textul , il citesc si recitesc. Referitor la metapoezie, poezia despre poezie, este o oaza in care poetul se priveste in oglinda, isi scoate masca. O sa exemplific cu Montale, “I limoni”( lamiii), poezie esentiala, plina de dubii fara structura metrica, strofe libere care te duc aproape imperceptibil spre structura canonica. Galbenul lamiilor reprezinta posibilitatea concreta a unei iluminari, daca nu asupra lumii, cel putin a unei parti de adevar. Montale neaga lucrurile sigure, lasind speranta ca poezia se poate apropia de secretul lucrurilor, se poate interpune in mijlocul adevarurilor. “Alle fronde dei salici” Quasimodo( cred, traducere aleatorie, in coroana salciilor) e o rechemare la textul biblic, de altfel considerata metapoezia reprezentativa. Controversatul Pasolini in “La religione del mio tempo”( religia timpului meu) spune: e vidul ..teribilul vid existential care ne urmareste..si la toate astea se adaoga si scaderea nivelului cultural.Ce facem pentru a umple vidul existential? Cred ca religia face parte din poezie, dat fiind ca poetul un “Eu” liric se adreseaza unui “Tu” transcedental. In fata lui Dumnezeu omul pierde orice caracteristica religioasa si poezia se transforma intr-o rugaciune a lui Dumnezeu insusi. Cuvintul poetic in acest caz inseamna a naufragia in spatii infinite, intr-o liniste suverana in care rugaciunea este esentiala. Evident zilele poeziei strict religiose cum spune Zeltil, sunt numarate, dar chiar si peste 100 de ani, religia intr-o forma sau alta, va face parte din poezie. Toti spunem o rugaciune, inclusiv eu care nu cred in nimic din ce nu poate fi demonstrat stiintific. | |
| = Re | florin caragiu [23.May.10 15:20] |
| Marie, parerea mea este ca Yigru "ideologizeaza" si de fapt problema sta in alta parte, pentru ca o poezie de calitate, forta si rafinament, care apeleaza cu inspiratie la o buna tehnica a microstructurii poate sa abordeze cu spontaneitate orice continuturi. Pe de alta parte, poezia autentica are dimensiunea religioasa tocmai pentru ca omul are o "conditie de hotar", certificata de faptul ca moare de exemplu - in sens crestin fiinta sa e legata ontologic de Dumnezeu, care sustine existenta creata, indiferent ca omul o constientizeaza sau nu, insa religiozitatea sau legatura cu Dumnezeu e un dat ontologic implicit - si nu poate ocoli problematica sensului sau lipsei de sens, a fenomenologiei limitelor si depasirii, cum ar zice Liiceanu. Si, tocmai, credinta nu tine de a fi ceva demonstrat stiintific, ci de alt ordin al raportarii la cele "nevazute", nerationalizabile. Se stie deja foarte bine ca stiinta are limitele ei structurale, este o cunoastere instrumentalizata aplicata intr-un cadru presupozitional limitat si nu acopera tot "adevarul". | |