| + poame zemosite | Adrian Suciu [10.May.10 16:20] |
| Foarte frumos poemul. Toata cosmogonia asta rurala, cu notele ei aspre, cu imaginile ei ca poamele zemosite, cu personaje daltuite din doua vorbe, cu o memorie subiectiva si asumata ca atare, da bine in versurile de mai sus. | |
| = iarta si uita! | Anni- Lorei Mainka [10.May.10 16:40] |
| le-ai imbinat atit de natural, atit de depanat la gura sobii ca doar la o repetata citire mi-am dat seama cit de important este ceea ce ai scris tu aici....f bine facut . | |
| = s-a intamplat natural | aleksandar stoicovici [11.May.10 11:37] |
| Subscriu la ce s-a spus inaintea mea. Un poem deosebit, bine construit si diferit de poemele tale mai vechi. Imi place. | |
| = . | iarina copuzaru [11.May.10 14:04] |
| Mi-a plăcut. E un poem complet și complex - o descriere naturală a acestei lumi. | |
| = da, | Dely Cristian Marian [15.May.10 23:40] |
| subscriu și eu la ce au spus Adrian și Iarina ( scuzată-mi fie nepolitețea dacă se pune problema). poate iertarea o vor avea alte fructe (încă verzi) din livada nesfărșită a viselor. nimeni n-ar vrea să se-ngrijească doar de livadă. ar fi prea mult și prea puțin. așadar rămâne să ne îndulcim cândva cu uitarea aflată în borcanele din debara. cu urâcioasa plăcere a lecturii, cristian | |
| + Ancuța | Marina Nicolaev [18.May.10 10:12] |
| Dincolo peste umerii pământului săpat și necosit înainte de Timp, Ancuța își leagă în broboada serii inima și soarele ei și urcă la îngeri. "Apoi, începe să jongleze în aer soarele și inima. Două poame zemoșite. La urmă le izbește cu sapa de cer. Șuvițe roșii se aprind în barbă iar ea își desface cuiele din băierele pieptului ca să Îl primească." "Iartă și uită, mamă." Cerul se zgârâie uneori în somn de lacrimi. Lacrimi pentru Ancuța. | |
| = suspinul din sange | lucian sturzu [22.May.10 06:35] |
| Nedeile, horile, fota sfasiata, caii cotropind plauri, spicul asprind intre palme, stiuletii bortosi din patul, covata cu boabe, coca dospita, turta de paine, stropirea cu vin si sangele din supin - cuminecatura. Dragostea, focul, samanta incoltind, rasucirea din vintre, tipetele scremute, calmul de dupa, sfarcurile framantate si ganguritul cosmic - potop de cuvinte neprihanite. Soarele sangereaza si, de ce nu, filogenia "uitand" ontogenia. Datoria uitarii ? oftatul de plumb si lumanarea sleita Cum sa nu dai cu sapa de cer ! doar stii ce urmeaza... | |